Aflat in vizita pe Valea Muresului, participand la o sarbatoare a locului, la Rastolita, in judetul Mures, presedintele Romaniei a spus, printre altele:
"... Sunteti oameni care cred in Dumnezeu, cred in cultura si traditia poporului roman si, mai ales, o pastreaza si astazi, in timpuri in care foarte multi arata dispret fata de tot ce e romanesc si se tot uita catre vest, catre nord, catre sud, catre est, numai la tara lor nu se uita". Dojana prezidentiala fata de compatriotii cu reflexe cosmopolite este insa, la drept vorbind, numai pe jumatate intemeiata. Impasurile economiei noastre, dificultatile integrarii intr-o viata
sociala in care legalitatea si competitia onesta isi fac cu greu loc printre promovarile pe criterii de clan sau de complicitate mafiota si in care, ca sa castigi un salariu, adeseori trebuie mai intai sa dai echivalentul a zece stipendii lunare "nasului" caruia ii castigi astfel bunavointa sunt motive
suficient de intemeiate pentru ca oamenii, tineri sau maturi, sa priveasca plini de speranta alte orizonturi.
Ei nazuiesc ba la un sistem legal stabil si efectiv, fie la castiguri mai substantiale si sanse mai mari la o viata demna, cautandu-le infrigurati in toate punctele cardinale, indiferent unde le-ar afla. Nimic nefiresc, de neinteles, asadar, in aceasta dovada ca instinctul vietii este mai puternic
decat resemnarea si, fie vorba intre noi, fara acesti oameni ai initiativei nestanjenite si ai instinctului libertatii economia romaneasca si bunastarea celor ramasi ar fi si mai grav afectate decat sunt in momentul de fata.
A interpreta ca dispret fata de valorile romanesti asemenea atitudini inseamna sa nu intelegi fenomenul. In general, oamenii nu dispretuiesc valorile de la sine, lor le poate lipsi priceperea de a le intelege si asuma (dar atunci vina cade pe educatia de acasa si din scoala). Insa, pentru ca vine o vreme cand formula miraculoasa "valori romanesti" trebuie dezghiocata, nemaifiind instantaneu clar despre ce este vorba atunci cand e invocata, trebuie spus ca indaratul ei se ascund multe si felurite lucruri. Intra aici figuri si evenimente istorice, Rovine si Mircea cel Batran, Vaslui si stefan cel Mare, Calugareni si Mihai Viteazul, dar si ornamentele oualor impistrite si ale costumelor populare, hora si balada.
Ar mai fi apoi si valori civice si etice, precum simtul dreptatii al lui Vlad Tepes, luat ca reper, sau dorinta de libertate sociala a lui Horia, precum si revolta impotriva asupririi straine a lui Radu de la Afumati. Sau stralucirea performantei artistice (George Enescu) si sportive (Nadia). Apartenenta la crestinism, ortodox pentru unii, de alte confesiuni pentru altii. Ei bine, cum Romania basesciana trece printr-o cotitura istorica, integrandu-se pentru prima
oara in destinul ei in intr-o federatie continentala (UE) si aliante transcontinentale (NATO), presedintele ar trebui sa priceapa cel dintai ca noul context presupune ajustari de doctrina si redefiniri.
Asa cum Mihai Viteazul nu era mai putin roman pentru ca lupta in fruntea mercenarilor Habsburgilor pentru Transilvania, nici generatia actuala nu isi pierde identitatea fiindca nu mai adera, precum omul din trecut, la ritualul jocului
popular duminical din fata bisericii satului sau pentru ca prefera sa asculte si alta muzica decat cea populara. Nu mai suntem o lume de sate, iar asezarile rurale au devenit mai curand refugiul somerilor de la oras si resedintele estivale ale imbogatitilor. si nu mai traim vremurile de dictatura bruna cand Nae Ionescu ori Nichifor Crainic puneau semnul egal intre a fi roman si a fi ortodox.
