Râşnov şi Bucegi vor fi primele destinaţii turistice româneşti promovate cu finanţare europeană, în baza unor contracte care vor fi semnate astăzi de ministrul Turismului, Elena Udrea, şi primarul oraşului Râşnov, Ioan Veştea. Fiecare din cele două proiecte are o valoare de un milion de lei.
Cele două contracte sunt primele dintr-o serie de 19, care urmează să fie semnate în perioada imediat următoare.
Autobuzul descoperit are mare succes în rândul turiştilor din Braşov. Dacă nu mai prindeţi loc la Roma, Londra, Barcelona sau Paris, încercaţi la Braşov.
După doi ani de muncă birocratică, autobuzul a primit în sfârşit licenţa de traseu. Turiştilor nu le-a venit să creadă când l-au văzut.
Plecarea se face de pe aleea de sub Tâmpa, unde se pot admira zidul vechi al cetăţii, iar la doar câţiva zeci de metri Bastionul Ţesătorilor. Prima oprire se face la Biserica Sf. Bartolomeu, apoi autobuzul urcând la Belvedere, pe drumul de Poiana Braşov, de unde se poate admira Braşovul, în toată splendoarea lui.
Conform autorităţilor locale autobuzul are un traseu bine stabilit. Plecările se fac zilnic la orele 11, 13, şi 15, iar biletul costa
5 lei.
După doi ani de muncă birocratică, autobuzul a primit în sfârşit licenţa de traseu. Turiştilor nu le-a venit să creadă când l-au văzut.
Plecarea se face de pe aleea de sub Tâmpa, unde se pot admira zidul vechi al cetăţii, iar la doar câţiva zeci de metri Bastionul Ţesătorilor. Prima oprire se face la Biserica Sf. Bartolomeu, apoi autobuzul urcând la Belvedere, pe drumul de Poiana Braşov, de unde se poate admira Braşovul, în toată splendoarea lui.
Conform autorităţilor locale autobuzul are un traseu bine stabilit. Plecările se fac zilnic la orele 11, 13, şi 15, iar biletul costa
5 lei.
Eugen Ciclu s-a aruncat aseară de pe un pod deoarece nu mai făcea faţă datoriilor. A murit în chinuri groaznice, azi dimineaţă.
Un bărbat de 34 de ani, din Galaţi, Eugen Cioclu, a recurs la un gest disperat pentru a scăpa de datoriile la bănci. Luni seară s-a suit pe parapetul podului de la ieşirea din Galaţi spre Brăila şi a sărit în gol mai bine de 20 de metri.
Un bărbat de 34 de ani, din Galaţi, Eugen Cioclu, a recurs la un gest disperat pentru a scăpa de datoriile la bănci. Luni seară s-a suit pe parapetul podului de la ieşirea din Galaţi spre Brăila şi a sărit în gol mai bine de 20 de metri.
Incidentul a avut loc într-un bloc finalizat pe Calea Baciului, în luna noiembrie a anului trecut.
Bucata de tencuială s-a desprins din tavan. Foto: arhivă
Femeia, gravidă în luna a şasea, a ajuns în stare gravă la spital după ce tavanul unui bloc nou s-a desprins şi i-a căzut în cap. Proprietarul şi-a sigilat apartamentul şi nu lasă pe nimeni să intre. Potrivit firmei
Europort, care s-a ocupat de vânzarea apartamentelor din blocul respectiv, toate tavanurile reprezintă un risc pentru locatari, materialul folosit fiind expirat.
Bucata de tencuială s-a desprins din tavan. Foto: arhivă
Femeia, gravidă în luna a şasea, a ajuns în stare gravă la spital după ce tavanul unui bloc nou s-a desprins şi i-a căzut în cap. Proprietarul şi-a sigilat apartamentul şi nu lasă pe nimeni să intre. Potrivit firmei
Europort, care s-a ocupat de vânzarea apartamentelor din blocul respectiv, toate tavanurile reprezintă un risc pentru locatari, materialul folosit fiind expirat.
Un hypermarket din Braşov a vândut produse
alimentare cu mucegai şi dulciuri cu termen de valabilitate expirat.
La Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului au început să curgă, începând de vinerea trecută reclamaţii cu privire la unele alimente comercializate într-unul din hypermarketurile din Braşov. Vineri, sâmbătă şi luni braşovenii au reclamat faptul că au cumpărat produse alimentare
cu mucegai. Mai exact, oamenii au reclamat că au cumpărat pâine, tarte cu fructe şi şniţele cu mucegai. Astfel, comisarii au realizat controale în respectivul magazin şi au mai descoperit şi alte nereguli. „Am găsit ciocolată şi caramele cu termen de valabilitate expirat. Pentru toate acestea, hypermarketul a fost sancţionat contravenţional cu suma de 30 de mii de lei, iar produsele au fost retrase de pe rafturi“ a declarat şeful CJPC, Marius Dunca.
alimentare cu mucegai şi dulciuri cu termen de valabilitate expirat.
La Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului au început să curgă, începând de vinerea trecută reclamaţii cu privire la unele alimente comercializate într-unul din hypermarketurile din Braşov. Vineri, sâmbătă şi luni braşovenii au reclamat faptul că au cumpărat produse alimentare
cu mucegai. Mai exact, oamenii au reclamat că au cumpărat pâine, tarte cu fructe şi şniţele cu mucegai. Astfel, comisarii au realizat controale în respectivul magazin şi au mai descoperit şi alte nereguli. „Am găsit ciocolată şi caramele cu termen de valabilitate expirat. Pentru toate acestea, hypermarketul a fost sancţionat contravenţional cu suma de 30 de mii de lei, iar produsele au fost retrase de pe rafturi“ a declarat şeful CJPC, Marius Dunca.
Ministerul Sănătății a trimis Direcției de Sănătatea Publică Mehedinți, un număr de 9.000 de folii contraceptive deja expirate.
Acestea urmau să fie distribuite gfemeilor din mediul rural. Deja, medicii de familie din mediul rural din judeţul Mehedinţi, au primit şi distribuit femeilor, în jur de 3.000 de folii contraceptive, ce erau deja expirate. „Direcţia de Sănătate Publică Mehedinţi a primit în perioada 20 iulie – 15 august a.c., de la Ministerul Sănătăţii, un număr de 9000 de folii contraceptive cu termenul aproape de expirare. Acestea au fost distribuite în cadrul Programului
Naţional de Sănătate a Femeii şi a Copilului. 3000 dintre acestea au ajuns la medicii de familie din mediul rural, în ambulatoriile de specialitate şi planning familial şi au fost distribuite deja femeilor, iar celelalte 6.000 vor fi retrase din program, ele având deja termenul de valabilitate expirat”, a declarta directorul DSP Mehedinţi, Stelica Ciobotea.
Toate acestae, cel mai probabil vor fi distruse într-un crematoriu specializat în arderea materialelor sanitare.
Acestea urmau să fie distribuite gfemeilor din mediul rural. Deja, medicii de familie din mediul rural din judeţul Mehedinţi, au primit şi distribuit femeilor, în jur de 3.000 de folii contraceptive, ce erau deja expirate. „Direcţia de Sănătate Publică Mehedinţi a primit în perioada 20 iulie – 15 august a.c., de la Ministerul Sănătăţii, un număr de 9000 de folii contraceptive cu termenul aproape de expirare. Acestea au fost distribuite în cadrul Programului
Naţional de Sănătate a Femeii şi a Copilului. 3000 dintre acestea au ajuns la medicii de familie din mediul rural, în ambulatoriile de specialitate şi planning familial şi au fost distribuite deja femeilor, iar celelalte 6.000 vor fi retrase din program, ele având deja termenul de valabilitate expirat”, a declarta directorul DSP Mehedinţi, Stelica Ciobotea.
Toate acestae, cel mai probabil vor fi distruse într-un crematoriu specializat în arderea materialelor sanitare.
Voluntarii ecologişti care au adunat 900 de saci de deşeuri din groapa de gunoi improvizată la cota 1.500 din Sinaia acuză autorităţile locale ale oraşului de dezinteres, în condiţiile în care, în lipsa unui loc de depozitare conform pe raza localităţii, nu s-au preocupat să găsească o alternativă.
"Problema salubrizării din Sinaia este foarte gravă, dar, din păcate, se află pe ultimul loc între priorităţile autorităţilor. Şi asta deşi România poate fi penalizată cu până la 200.000 euro pe zi pentru gropile de gunoi neecologice rămase deschise, după încheierea termenului negociat cu Uniunea Europeană", a declarat, pentru NewsIn, preşedintele EcoAssist, Liana Buzea.
"Deşi iniţial ne-au spus că se vor ocupa de ducerea deşeurilor la groapa ecologică de la Braşov, a trebuit să ne descurcăm fără sprijinul autorităţilor locale, care ne-au spus ulterior că aceasta nu intră în atribuţiile primăriei", a adăugat ea.
Unul dintre motivele eschivării autorităţii locale ar putea fi că taxa de depozitare a gunoaielor este destul de ridicată, potrivit EcoAssist.
Sinaia nu are oficial groapă de gunoi, însă voluntarii EcoAssist au descoperit locul în care se arunca sistematic gunoiul şi care se afla pe locul unei foste cariere. Printre cei care au militat încă din 2004 pentru închiderea acesteia s-a aflat şi Administraţia Parcului Naţional Bucegi, al cărui director ne-a precizat că aceasta putea să afecteze pânza freatică. Recent, primăria a pus o barieră în acea zonă, urmând ca locul să fie acoperit cu pământ şi ulterior plantate flori.
La finalul săptămânii trecute, voluntarii EcoAssist au colectat selectiv 500 de saci de deşeuri, după ce în perioada 6-9 august mai adunaseră 400 de saci de gunoaie, reprezentând trei sferturi din capacitatea gropii de gunoi formate la Cota 1500 din Sinaia.
"Problema salubrizării din Sinaia este foarte gravă, dar, din păcate, se află pe ultimul loc între priorităţile autorităţilor. Şi asta deşi România poate fi penalizată cu până la 200.000 euro pe zi pentru gropile de gunoi neecologice rămase deschise, după încheierea termenului negociat cu Uniunea Europeană", a declarat, pentru NewsIn, preşedintele EcoAssist, Liana Buzea.
"Deşi iniţial ne-au spus că se vor ocupa de ducerea deşeurilor la groapa ecologică de la Braşov, a trebuit să ne descurcăm fără sprijinul autorităţilor locale, care ne-au spus ulterior că aceasta nu intră în atribuţiile primăriei", a adăugat ea.
Unul dintre motivele eschivării autorităţii locale ar putea fi că taxa de depozitare a gunoaielor este destul de ridicată, potrivit EcoAssist.
Sinaia nu are oficial groapă de gunoi, însă voluntarii EcoAssist au descoperit locul în care se arunca sistematic gunoiul şi care se afla pe locul unei foste cariere. Printre cei care au militat încă din 2004 pentru închiderea acesteia s-a aflat şi Administraţia Parcului Naţional Bucegi, al cărui director ne-a precizat că aceasta putea să afecteze pânza freatică. Recent, primăria a pus o barieră în acea zonă, urmând ca locul să fie acoperit cu pământ şi ulterior plantate flori.
La finalul săptămânii trecute, voluntarii EcoAssist au colectat selectiv 500 de saci de deşeuri, după ce în perioada 6-9 august mai adunaseră 400 de saci de gunoaie, reprezentând trei sferturi din capacitatea gropii de gunoi formate la Cota 1500 din Sinaia.
Peste 150 de unităţi de învăţământ din judeţul Timiş au primit aviz nefavorabil de funcţionare de la inspectorii sanitari, multe dintre acestea nefiind renovate deoarece imobilele sunt revendicate, iar primarii nu doresc să investească bani, transmite corespondentul NewsIn.
Circa 80 de unităţi de învăţământ din judeţul Timiş din cele aproximativ 700 sunt revendicate de către proprietari. Dintre acestea unele au fost deja retrocedate (peste 40), iar pentru altele primăriile sunt nevoite să plătească chirii pentru a putea adăposti cursurile elevilor.
În localitatea Cenei, spre exemplu, nici măcar igienizarea unităţii de învăţământ nu se poate face în totalitate, din cauza fondurilor puţine atribuite pentru acest lucru. Asta pentru că unitatea este revendicată de către proprietar şi retrocedată. Edilul şef al localităţii declară că există un contract de închiriere pentru doi ani cu proprietarul de drept, iar investiţiile într-o clădire care nu aparţine administraţiei locale nu sunt justificate, susţine Gabriel Ilaş.
Elevii şcolii primare din Cenei ar putea fi mutaţi, din cauza faptului că şcoala nu este autorizată în grădiniţa, construită de către primărie. “Şcoala este începută, dar cu această criză, nu ştim dacă vor veni banii necesari (n.r, fonduri guvernamentale)”, a declarat primarul Ilaş.
„Principalele motive pentru care nu s-a acordat autorizaţie sanitară de funcţionare sunt lipsa apei potabile, neasigurarea în condiţii corespunzătoare a climatului termic, clădiri vechi degradate cu infiltraţii şi risc de accidente, grupuri sanitare neamenajate sau neigienizate, lipsa circuitelor sanitare prevăzute de legislaţie, mobilier vechi deteriorat care prezintă risc de accidentare, clădiri retrocedate în care nu s-au mai făcut investiţii”, a transmis directorul coordonator al DSP Timiş, Horia Vermeşan.
Potrivit inspectorilor de la Direcţia de Sănătate Publică Timiş, aproape 23 la sută dintre unităţile existente în judeţ (164 din 271) nu deţin autorizaţie sanitară de funcţionare. 96% dintre acestea provin din mediul rural şi 5% din urban (un liceu, două grădiniţe cu program
prelungit şi una cu program normal, respectiv o şcoală specială gimnazială).
De asemenea, 11,25% din şcolile normale cu curs de predare I-VIII sunt neautorizate şi tot din mediul rural. Tot din mediul rural sunt 71,60% şcoli primare neautorizate, iar 44,73%- grădiniţe cu program normal.
Circa 80 de unităţi de învăţământ din judeţul Timiş din cele aproximativ 700 sunt revendicate de către proprietari. Dintre acestea unele au fost deja retrocedate (peste 40), iar pentru altele primăriile sunt nevoite să plătească chirii pentru a putea adăposti cursurile elevilor.
În localitatea Cenei, spre exemplu, nici măcar igienizarea unităţii de învăţământ nu se poate face în totalitate, din cauza fondurilor puţine atribuite pentru acest lucru. Asta pentru că unitatea este revendicată de către proprietar şi retrocedată. Edilul şef al localităţii declară că există un contract de închiriere pentru doi ani cu proprietarul de drept, iar investiţiile într-o clădire care nu aparţine administraţiei locale nu sunt justificate, susţine Gabriel Ilaş.
Elevii şcolii primare din Cenei ar putea fi mutaţi, din cauza faptului că şcoala nu este autorizată în grădiniţa, construită de către primărie. “Şcoala este începută, dar cu această criză, nu ştim dacă vor veni banii necesari (n.r, fonduri guvernamentale)”, a declarat primarul Ilaş.
„Principalele motive pentru care nu s-a acordat autorizaţie sanitară de funcţionare sunt lipsa apei potabile, neasigurarea în condiţii corespunzătoare a climatului termic, clădiri vechi degradate cu infiltraţii şi risc de accidente, grupuri sanitare neamenajate sau neigienizate, lipsa circuitelor sanitare prevăzute de legislaţie, mobilier vechi deteriorat care prezintă risc de accidentare, clădiri retrocedate în care nu s-au mai făcut investiţii”, a transmis directorul coordonator al DSP Timiş, Horia Vermeşan.
Potrivit inspectorilor de la Direcţia de Sănătate Publică Timiş, aproape 23 la sută dintre unităţile existente în judeţ (164 din 271) nu deţin autorizaţie sanitară de funcţionare. 96% dintre acestea provin din mediul rural şi 5% din urban (un liceu, două grădiniţe cu program
prelungit şi una cu program normal, respectiv o şcoală specială gimnazială).
De asemenea, 11,25% din şcolile normale cu curs de predare I-VIII sunt neautorizate şi tot din mediul rural. Tot din mediul rural sunt 71,60% şcoli primare neautorizate, iar 44,73%- grădiniţe cu program normal.
Un comandat şi un maistru de la Unitatea Militară Ianca (fosta Bază 96) au vandut unui cetăţean ucrainean, in luna martie a acestui an, un avion militar, sub formă de deşeuri. Informaţia a fost confirmată de către Poliţia Brăila.
In momentul tranzacţiei, avionul se afla in stare de funcţionare. Suma pentru care a fost vandută aeronava este de aproximativ 1.000 de dolari, intrucat aceasta a fost oferită ca fier vechi.
In plus
, se pare că cei doi ar fi intenţionat să vandă, in aceeaşi lună, un elicopter militar de tip IAR 316 B.
Avand informaţii, poliţia Brăila a oprit un TIR care pleca de la Ianca in care s-au descoperit două elicoptere tip IAR 316 B care aveau demontate numai elicele. Pentru transport
nu existau documente
legale, precizează Poliţia Brăila.
In urma informaţiilor apărute, celor doi li s-au intocmit dosare penale pentru abuz in serviciu contra intereselor publice şi delapidare. Pentru că existau indicii că s-au săvarşit infracţiuni de corupţie, dosarul
a fost trimis la DNA, Serviciul Teritorial Galaţi.
In momentul tranzacţiei, avionul se afla in stare de funcţionare. Suma pentru care a fost vandută aeronava este de aproximativ 1.000 de dolari, intrucat aceasta a fost oferită ca fier vechi.
In plus
, se pare că cei doi ar fi intenţionat să vandă, in aceeaşi lună, un elicopter militar de tip IAR 316 B.
Avand informaţii, poliţia Brăila a oprit un TIR care pleca de la Ianca in care s-au descoperit două elicoptere tip IAR 316 B care aveau demontate numai elicele. Pentru transport
nu existau documente
legale, precizează Poliţia Brăila.
In urma informaţiilor apărute, celor doi li s-au intocmit dosare penale pentru abuz in serviciu contra intereselor publice şi delapidare. Pentru că existau indicii că s-au săvarşit infracţiuni de corupţie, dosarul
a fost trimis la DNA, Serviciul Teritorial Galaţi.
Oamenii se plâng că nu mai au cu ce-şi plăti chiria, masa sau transportul
de acasă până la locul de muncă.
Aproape 20 de angajaţi care nu şi-au mai primit salariile din 20 august au ieşit astăzi în parcarea magazinului pe care îl păzesc, în pauza dintre ture. Oamenii se plâng că nu mai au bani să ajungă acasă, pentru că locuiesc în comune din jurul Timişoarei. „Încep copiii şcoala şi nu avem cum să le cumpărăm cele necesare”, a spus Ioana, una dintra angajatele care nu şi-a primit salariul luna aceasta. Pe lângă lipsa banilor, angajaţii se plâng şi că nu au primit niciodată fluturaşide salariu, iar orele suplimentare
le-au rămas neplătite.
de acasă până la locul de muncă.
Aproape 20 de angajaţi care nu şi-au mai primit salariile din 20 august au ieşit astăzi în parcarea magazinului pe care îl păzesc, în pauza dintre ture. Oamenii se plâng că nu mai au bani să ajungă acasă, pentru că locuiesc în comune din jurul Timişoarei. „Încep copiii şcoala şi nu avem cum să le cumpărăm cele necesare”, a spus Ioana, una dintra angajatele care nu şi-a primit salariul luna aceasta. Pe lângă lipsa banilor, angajaţii se plâng şi că nu au primit niciodată fluturaşide salariu, iar orele suplimentare
le-au rămas neplătite.
Comisia Europeana a acuzat mai multe companii, printre care Philips si LG, ca au format un cartel pe piata LCD-urilor
Comisia Europeana (CE) a anuntat luni ca, in mai, a acuzat mai multi producatori de ecrane cu cristale lichide (LCD) ca au format un cartel, incalcand astfel normele comunitare privind competitia, potrivit unui comunicat al autoritatilor de la Bruxelles, scrie NewsIn. Coreenii de la LG si olandezii de la Philips au confirmat primirea unor scrisori de obiectie de la UE care sustine ca cele doua companii
au impus un cartel pe piata
ecranelor LCD.
CE a trimis o scrisoare de obiectii mai multor companii producatoare de LCD, care sunt folosite ca ecrane pentru telefoane mobile, MP3, camere digitale, monitoare pentru laptopuri si PC-uri, precum si televizoare.
Scrisoarea reprezinta o etapa formala in ancheta antitrust derulata de Comisie, in care aceasta informeaza partile implicate in scris asupra acuzatiilor care li se aduc. Societatile respective pot raspunde in scris, clarificand acuzele. De asemenea, ele pot cere si o discutie cu CE pentru a-si prezenta apararea. Ulterior, CE poate decide daca acuzatiile din scrisoarea cu obiectii sunt compatibile sau nu cu Tratatul de aderare.
Daca se dovedesc vinovate de practici anticoncurentiale conform normelor UE, firmele
pot fi sanctionate cu amenzi de pana la 10% din cifra de afaceri
.
Coreenii de la LG si olandezii de la Philips au confirmat primirea unor scrisori de obiectie de la UE. Philips a precizat ca a primit scrisoarea cu obiectii in calitate de vechi actionar al LG Display si a precizat ca scrisoarea nu-l implica direct. Grupul olandez anuntase in martie ca a vandut integral participatia de 13,2% la firma
sud-coreeana, in cadrul strategiei sale de cedare a unor active.
LG Display, al doilea producator de LCD din lume, a precizat ca a primit scrisoarea, dar a refuzat sa faca alte comentarii.
O ancheta de anvergura in acest sector, care a implicat atat CE, cat si autoritatile de competitie din SUA si Japonia, a fost dezvaluita la finalul lui 2006. Atunci au fost vizate firmele japoneze Sharp, Seiko Epson, Toshiba Matsushita Display Technology si NEC LCD Technologies, precum si companiile sud-coreene Samsung si LG Philips.
au impus un cartel pe piata
ecranelor LCD.
CE a trimis o scrisoare de obiectii mai multor companii producatoare de LCD, care sunt folosite ca ecrane pentru telefoane mobile, MP3, camere digitale, monitoare pentru laptopuri si PC-uri, precum si televizoare.
Scrisoarea reprezinta o etapa formala in ancheta antitrust derulata de Comisie, in care aceasta informeaza partile implicate in scris asupra acuzatiilor care li se aduc. Societatile respective pot raspunde in scris, clarificand acuzele. De asemenea, ele pot cere si o discutie cu CE pentru a-si prezenta apararea. Ulterior, CE poate decide daca acuzatiile din scrisoarea cu obiectii sunt compatibile sau nu cu Tratatul de aderare.
Daca se dovedesc vinovate de practici anticoncurentiale conform normelor UE, firmele
pot fi sanctionate cu amenzi de pana la 10% din cifra de afaceri
.
Coreenii de la LG si olandezii de la Philips au confirmat primirea unor scrisori de obiectie de la UE. Philips a precizat ca a primit scrisoarea cu obiectii in calitate de vechi actionar al LG Display si a precizat ca scrisoarea nu-l implica direct. Grupul olandez anuntase in martie ca a vandut integral participatia de 13,2% la firma
sud-coreeana, in cadrul strategiei sale de cedare a unor active.
LG Display, al doilea producator de LCD din lume, a precizat ca a primit scrisoarea, dar a refuzat sa faca alte comentarii.
O ancheta de anvergura in acest sector, care a implicat atat CE, cat si autoritatile de competitie din SUA si Japonia, a fost dezvaluita la finalul lui 2006. Atunci au fost vizate firmele japoneze Sharp, Seiko Epson, Toshiba Matsushita Display Technology si NEC LCD Technologies, precum si companiile sud-coreene Samsung si LG Philips.
Invitat la Realitatea FM, ministrul Economiei Adriean Videanu a declarat că investiţia României în cazul gazoductului Nabucco se va finanţa 30% din surse proprii şi 70% din credite
angajate de compania
TranGaz.
Potrivit lui Videanu, profitul realizat acoperă şi costurile iniţiale. "Profitul cel mai mare este disponibilitatea de gaze tot timpul
anului pentru toţi
consumatorii eligibili şi casnici din România. Practic această conductă va face ca România să fie din punct de vedere energetic independentă”, a mai spus ministrul Economiei.
Patru state ale Uniunii Europene - România, Bulgaria, Ungaria şi Austria - şi Turcia au semnat astăzi, la Anakara, acordul interguvernamental pentru tranzitul gazoductului Nabucco.
Uniunea Europeană a promovat acest proiect, ca o modalitate de a deveni mai puţin dependentă de gazul rusesc.
Printre posibilii furnizori pentru Nabucco se numără Egiptul, Irakul, Azerbaidjanul, Rusia şi Iranul. Proiectul este susţinut şi de Statele Unite ale Americii care se opune însă folosirii gazului iranian.
angajate de compania
TranGaz.
Potrivit lui Videanu, profitul realizat acoperă şi costurile iniţiale. "Profitul cel mai mare este disponibilitatea de gaze tot timpul
anului pentru toţi
consumatorii eligibili şi casnici din România. Practic această conductă va face ca România să fie din punct de vedere energetic independentă”, a mai spus ministrul Economiei.
Patru state ale Uniunii Europene - România, Bulgaria, Ungaria şi Austria - şi Turcia au semnat astăzi, la Anakara, acordul interguvernamental pentru tranzitul gazoductului Nabucco.
Uniunea Europeană a promovat acest proiect, ca o modalitate de a deveni mai puţin dependentă de gazul rusesc.
Printre posibilii furnizori pentru Nabucco se numără Egiptul, Irakul, Azerbaidjanul, Rusia şi Iranul. Proiectul este susţinut şi de Statele Unite ale Americii care se opune însă folosirii gazului iranian.
Agricultorii romani vor putea utiliza din nou banii
europeni alocati prin programul
SAPARD, dupa ce Comisia Europeana (CE) a confirmat Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP) ca poate relua decontarea cheltuielilor din cele 170 milioane euro destinate tarii noastre. Deblocarea fondurilor a fost reluata ca urmare a corectarii deficientelor in sistemul de acordare a fondurilor UE, noteaza reprezentantii institutiei intr-o scrisoare oficiala.
Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit a anuntat ca va relua efectuarea platilor catre agricultori dupa ce Comisia Europeana a transmis, sambata, o scrisoare autoritatilor romane prin care anunta deblocarea platilor SAPARD, in valoare de 170 milioane de euro, a declarat secretarul de stat in Ministerul Agriculturii Liviu Harbuz, scrie NewsIn.
Deblocarea fondurilor a fost determinata de corectarea deficientelor semnalate de Comisia Europeana in sistemul de acordare a fondurilor UE.
europeni alocati prin programul
SAPARD, dupa ce Comisia Europeana (CE) a confirmat Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP) ca poate relua decontarea cheltuielilor din cele 170 milioane euro destinate tarii noastre. Deblocarea fondurilor a fost reluata ca urmare a corectarii deficientelor in sistemul de acordare a fondurilor UE, noteaza reprezentantii institutiei intr-o scrisoare oficiala.
Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit a anuntat ca va relua efectuarea platilor catre agricultori dupa ce Comisia Europeana a transmis, sambata, o scrisoare autoritatilor romane prin care anunta deblocarea platilor SAPARD, in valoare de 170 milioane de euro, a declarat secretarul de stat in Ministerul Agriculturii Liviu Harbuz, scrie NewsIn.
Deblocarea fondurilor a fost determinata de corectarea deficientelor semnalate de Comisia Europeana in sistemul de acordare a fondurilor UE.
patie şi în deschiderea săptămânii pe Bursa de Valori Bucureşti. Cu excepţia segmentului obligaţiunilor, unde lichiditatea a depăşit 1,3 milioane de euro prin trei tranzacţii, pe acţiuni s-au mişcat doar 1,8 milioane de euro.
Piaţa a oscilat mai mult pe minus, şi în ciuda recuperării din final, toţii indicii au terminat pe teritoriul negativ cu până la un procent.
O zi de 13 în care investitorii au preferat din nou să aştepte. Volume mici şi indecizie au fost cuvintele ce au caracterizat şedinţa. Singurele acţiuni care au mai atras acumpărători au fost cele din sectorul serviciilor conexe petrolului şi gazelor naturale
în condiţiile în care România a semnat la Ankara începerea proiectului Nabucco.
Acţiunile precum Condmag, Dafora, Transgaz sau Armax Gaz s-au tranzacţionat pe plus
şi au atenuat scăderile din piaţă.
Titlurile Condmag au urcat cu peste 7%, după ce în deschidere creşteau aproape cu maximul admis iar Transgaz a câştigat peste o jumătate de procent.
Cu excepţia acestora, şi SIF-urile au încercat o revenire pe final însă doar primele două dintre ele au închis pe plus. SIF Oltenia, cea mai lichidă acţiune din piaţă, cu aproape 1 milion de lei
a pierdut 0,6%. Minus a fost şi în dreptul băncilor BRD şi Banca
Transilvania.
În schimb, Erste Bank nu a dus
lipsă de cumpărători şi a urcat cu 2,7%.
Printre perdantele şedinţei s-au numărat acţiunile Amonil, cu 7%, după ce societatea este ameninţată cu executarea silită dacă nu-şi plăteşte datoriile de 58 milioane lei.
Piaţa a oscilat mai mult pe minus, şi în ciuda recuperării din final, toţii indicii au terminat pe teritoriul negativ cu până la un procent.
O zi de 13 în care investitorii au preferat din nou să aştepte. Volume mici şi indecizie au fost cuvintele ce au caracterizat şedinţa. Singurele acţiuni care au mai atras acumpărători au fost cele din sectorul serviciilor conexe petrolului şi gazelor naturale
în condiţiile în care România a semnat la Ankara începerea proiectului Nabucco.
Acţiunile precum Condmag, Dafora, Transgaz sau Armax Gaz s-au tranzacţionat pe plus
şi au atenuat scăderile din piaţă.
Titlurile Condmag au urcat cu peste 7%, după ce în deschidere creşteau aproape cu maximul admis iar Transgaz a câştigat peste o jumătate de procent.
Cu excepţia acestora, şi SIF-urile au încercat o revenire pe final însă doar primele două dintre ele au închis pe plus. SIF Oltenia, cea mai lichidă acţiune din piaţă, cu aproape 1 milion de lei
a pierdut 0,6%. Minus a fost şi în dreptul băncilor BRD şi Banca
Transilvania.
În schimb, Erste Bank nu a dus
lipsă de cumpărători şi a urcat cu 2,7%.
Printre perdantele şedinţei s-au numărat acţiunile Amonil, cu 7%, după ce societatea este ameninţată cu executarea silită dacă nu-şi plăteşte datoriile de 58 milioane lei.
Potrivit datelor de la Uniunea Naţională a Notarilor, vânzările s-au înjumătăţit faţă anul trecut.
Românii care au cumpărat locuinţe cu banii
jos în acest an au fost ceva mai mulţi decât cei care şi-au luat cu credit ipotecar. Astfel, tranzacţiile încheiate cu bani de la bănci în primele cinci luni ale acestui an au scăzut cu aproape 70% faţă de anul trecut, în timp ce achiziţiile cu banii jos au fost mai puţine cu aproximativ 35% faţă de 2008.
Cea mai mare scădere a numărului de tranzacţii cu cash a fost în luna februarie, când notarii au încheiat cu peste 40% mai puţine contracte de vânzare-cumpărare decât în februarie 2008. În ceea ce priveşte tranzacţiile cu credit ipotecar, cele mai puţine s-au făcut în ianuarie. Cu peste 72% mai puţine faţă de ianuarie 2008. Prin urmare, impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare
a scăzut drastic în prima
jumătate a acestui an.
Încasările au fost cu peste 60% mai mici decât anul trecut. Criza din imobiliare e însă binevenită pentru românii bogaţi în căutare de proprietăţi luxoase. Una dintre cele mai scumpe case vândute în acest an a costat aproape 2,5 milioane euro. Un chilipir, pentru că anul trecut ar fi costat cel puţin dublu. Noul proprietar s-a ales cu o vilă pe cinste şi un teren
generos în zona Dorobanţi din Capitală.
Românii care au cumpărat locuinţe cu banii
jos în acest an au fost ceva mai mulţi decât cei care şi-au luat cu credit ipotecar. Astfel, tranzacţiile încheiate cu bani de la bănci în primele cinci luni ale acestui an au scăzut cu aproape 70% faţă de anul trecut, în timp ce achiziţiile cu banii jos au fost mai puţine cu aproximativ 35% faţă de 2008.
Cea mai mare scădere a numărului de tranzacţii cu cash a fost în luna februarie, când notarii au încheiat cu peste 40% mai puţine contracte de vânzare-cumpărare decât în februarie 2008. În ceea ce priveşte tranzacţiile cu credit ipotecar, cele mai puţine s-au făcut în ianuarie. Cu peste 72% mai puţine faţă de ianuarie 2008. Prin urmare, impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare
a scăzut drastic în prima
jumătate a acestui an.
Încasările au fost cu peste 60% mai mici decât anul trecut. Criza din imobiliare e însă binevenită pentru românii bogaţi în căutare de proprietăţi luxoase. Una dintre cele mai scumpe case vândute în acest an a costat aproape 2,5 milioane euro. Un chilipir, pentru că anul trecut ar fi costat cel puţin dublu. Noul proprietar s-a ales cu o vilă pe cinste şi un teren
generos în zona Dorobanţi din Capitală.
Un ordin al ministrului Mediului stabileşte că persoanele care înlocuiesc maşinile prin programul
"Rabla" vor putea folosi leasingul şi creditul
pentru finanţarea achiziţiei . Mai mult, un proprietar poate beneficia de prima
de la stat pentru fiecare autovehicul casat.
Totodată, programul "Rabla" a fost extins, prin introducerea primei de casare
şi pentru vehiculele comerciale uşoare, potrivit unui ordin al ministrului Mediului publicat, luni, în Monitorul Oficial.
"Rabla" vor putea folosi leasingul şi creditul
pentru finanţarea achiziţiei . Mai mult, un proprietar poate beneficia de prima
de la stat pentru fiecare autovehicul casat.
Totodată, programul "Rabla" a fost extins, prin introducerea primei de casare
şi pentru vehiculele comerciale uşoare, potrivit unui ordin al ministrului Mediului publicat, luni, în Monitorul Oficial.
Daca cineva ar cobori in momentul acesta de pe Luna, probabil ca tot ar fi uluit de felul cum acest "popor de bugetari" incearca pana la limita indicibilului sa-si fenteze propriul destin. Nu am cunoscut obraznicie mai mare decat pretentiile de fiecare zi ale acestei categorii sociale, cei care au ales sa fie angajati la stat, ca in vreme de criza sa-si poata pastra (chiar daca tara se duce pe rapa) imensele privilegii pe care, din cauza populismului desantat al tuturor politicienilor, le-au obtinut de-a lungul timpului.
IncepAnd cu salariile mArite de multe ori "pe sest" si incheind cu "prima de porc", sau prima "de concediu", acesti oameni care au mostenit din vremurile comuniste obiceiul de a "rupe usa" biroului cu douazeci de minute inainte de terminarea programului
, cei care obisnuiesc sa-si faca cumparaturile in timpul serviciului, sa-si duca si sa-si ia copiii de la scoala/gradinita si care maresc schemele de personal cu nepoti, fiice, matusi si alte neamuri, acesti "smecheri" condusi de si mai obraznice sulfe create de tranzitie - sefii de sindicate par a nici nu fi auzit de criza care se anunta din ce in ce mai apriga. Se vorbeste de un "al doilea val" al recesiunii, iar sindicalistii se gandesc la proteste de strada si nu par a sti nici macar faptul ca in toata lumea bugetarii au salarii mici, si ca singurul atu este siguranta, in timp, a postului.
Am citit undeva un fel de studiu comparativ in legatura cu expresiile in care se exprima, la alte popoare, mentalitatea legata de obtinerea banilor din munca. Astfel, la germani, o natiune in care valoarea banului si a muncii este de maxima importanta, individul trebuie sa merite banii pe care ii ia - Geld verdienen, in Ungaria, care mosteneste miscarea migratiilor banii "se cauta" - penzt keresni, iar la englezii cu simt practic banii "se fac" - to make money. Numai la noi, ca si la francezi (dar, vai, cat de diferit, totusi), banii "se castiga
". Comentariul la acest "excurs" european - pe care il redau mai jos arata, daca mai e nevoie, ca de fapt, majoritatea acestui popor de bugetari (chiar si cei mai tineri!) traieste inca intr-o mentalitate care nu a depasit decat vag anii 1989-90. Faptul ca bugetarului roman i se pare normal sa "castige" bani multi, oricare ar fi situatia tarii, fara sa se gandeasca niciun moment daca ii merita sau nu, faptul ca se asteapta ca acesti bani sa "pice din cer", sub presiunea sindicalistilor, a grevelor sau a blocarii soselelor si cailor ferate, si nu in urma eforturilor unei munci sustinute si necesare, nu face altceva decat sa ne arate cat de departe am ajuns in a ne supraaprecia ca popor si, mai ales, sa avem viziune infricosatoare a spectrului mentalitatii comuniste, care nu ne-a parasit decat intr-o foarte mica proportie.
Marile averi s-au fAcut pe baza tranzactionarii resurselor tarii, sectorul de stat a ramas, asa ca si in timpul lui Ceausescu, o "vaca buna
de muls" pentru un numar impresionant de indivizi; concursurile pentru angajari au fost dintotdeauna niste simulacre, menite sa "sature" clientii politici, sau rudele potentatilor zilei, de la nivelul ministerelor, pana la cel din urma mecanic de intretinere angajat "pe pile" in orice institutie bugetara. Vorbim despre Europa, despre schimbarea mentalitatilor, despre concurenta si competitie intr-o tara in care majoritatea o formeaza oameni care vor sa traiasca (bine!) pe spatele altora si vor ca statul sa se ingrijeasca, cu orice pret
ca viata lor sa fie senina, fara sacrificii. Oare unde am mai auzit noi de un astfel de deziderat?
IncepAnd cu salariile mArite de multe ori "pe sest" si incheind cu "prima de porc", sau prima "de concediu", acesti oameni care au mostenit din vremurile comuniste obiceiul de a "rupe usa" biroului cu douazeci de minute inainte de terminarea programului
, cei care obisnuiesc sa-si faca cumparaturile in timpul serviciului, sa-si duca si sa-si ia copiii de la scoala/gradinita si care maresc schemele de personal cu nepoti, fiice, matusi si alte neamuri, acesti "smecheri" condusi de si mai obraznice sulfe create de tranzitie - sefii de sindicate par a nici nu fi auzit de criza care se anunta din ce in ce mai apriga. Se vorbeste de un "al doilea val" al recesiunii, iar sindicalistii se gandesc la proteste de strada si nu par a sti nici macar faptul ca in toata lumea bugetarii au salarii mici, si ca singurul atu este siguranta, in timp, a postului.
Am citit undeva un fel de studiu comparativ in legatura cu expresiile in care se exprima, la alte popoare, mentalitatea legata de obtinerea banilor din munca. Astfel, la germani, o natiune in care valoarea banului si a muncii este de maxima importanta, individul trebuie sa merite banii pe care ii ia - Geld verdienen, in Ungaria, care mosteneste miscarea migratiilor banii "se cauta" - penzt keresni, iar la englezii cu simt practic banii "se fac" - to make money. Numai la noi, ca si la francezi (dar, vai, cat de diferit, totusi), banii "se castiga
". Comentariul la acest "excurs" european - pe care il redau mai jos arata, daca mai e nevoie, ca de fapt, majoritatea acestui popor de bugetari (chiar si cei mai tineri!) traieste inca intr-o mentalitate care nu a depasit decat vag anii 1989-90. Faptul ca bugetarului roman i se pare normal sa "castige" bani multi, oricare ar fi situatia tarii, fara sa se gandeasca niciun moment daca ii merita sau nu, faptul ca se asteapta ca acesti bani sa "pice din cer", sub presiunea sindicalistilor, a grevelor sau a blocarii soselelor si cailor ferate, si nu in urma eforturilor unei munci sustinute si necesare, nu face altceva decat sa ne arate cat de departe am ajuns in a ne supraaprecia ca popor si, mai ales, sa avem viziune infricosatoare a spectrului mentalitatii comuniste, care nu ne-a parasit decat intr-o foarte mica proportie.
Marile averi s-au fAcut pe baza tranzactionarii resurselor tarii, sectorul de stat a ramas, asa ca si in timpul lui Ceausescu, o "vaca buna
de muls" pentru un numar impresionant de indivizi; concursurile pentru angajari au fost dintotdeauna niste simulacre, menite sa "sature" clientii politici, sau rudele potentatilor zilei, de la nivelul ministerelor, pana la cel din urma mecanic de intretinere angajat "pe pile" in orice institutie bugetara. Vorbim despre Europa, despre schimbarea mentalitatilor, despre concurenta si competitie intr-o tara in care majoritatea o formeaza oameni care vor sa traiasca (bine!) pe spatele altora si vor ca statul sa se ingrijeasca, cu orice pret
ca viata lor sa fie senina, fara sacrificii. Oare unde am mai auzit noi de un astfel de deziderat?
Onoarea familiei Ridzi“ a fost atât de pătată încât fiecare zi în care dna Ridzi întârzie în funcţia de ministru aduce penalităţi atât PD-L cât şi preşedintelui Băsescu (prin asociere directă) - precum un colet neridicat la timp din vamă. Simţind penibilul situaţiei, dl. Octavian Bellu a demisionat în locul şefei sale din postul de secretar de stat acuzând „colapsul“ din sport - lucru contrazis imediat de dna Ridzi.
Are dreptate: nu sportul ci ministerul sportului e în colaps după lovitura primită de la dna Ridzi pe care comisia parlamentară a acuzat-o de „delapidare şi abuz în serviciu“. Orice om normal ar fi evitat o asemenea agonie mediatică fugind de la primul
simptom - pe principiul igienic: cånd nu eşti de faţă nimeni nu poate să te bată. Dna Ritzi a recurs însă la toate trucurile ieftine şi proaste: subalternii sunt de vină, presa e rea, iar dånsa e victimă politică întrucåt „miza e în altă parte“. Dacă-i aşa, dna Ridzi trebuia (cu atåt mai mult) să-şi ferească miza. În calitate
de miză, dl Băsescu a reacţionat atåt de neinspirat încåt pare că şi-a pus singur gånd rău: „nu mă duceţi în subiecte minore pentru mine, ăsta-i subiect ce ţine de parlament, de partide, de premier“. Ce sus e preşedintele! Subiectul doamnei ministru n-ajunge pånă la înalta sa foarfecă, rezervată doar oilor mai de soi. În plus
, rezultă că parlamentul, partidele şi premierul se ocupă de probleme minore - pentru că de problemele majore nu se ocupă nimeni. Subiectul minor i-a provocat lui CT Popescu o întrebare puturoasă („v-o puteţi închipui pe dna Ridzi băş...du-se?“) unde aceasta „mănåncă fecale cu polonicul de argint“ fiind „o mumie, o fosilă vie
mai bătrånă decåt Iliescu“.
Are dreptate: nu sportul ci ministerul sportului e în colaps după lovitura primită de la dna Ridzi pe care comisia parlamentară a acuzat-o de „delapidare şi abuz în serviciu“. Orice om normal ar fi evitat o asemenea agonie mediatică fugind de la primul
simptom - pe principiul igienic: cånd nu eşti de faţă nimeni nu poate să te bată. Dna Ritzi a recurs însă la toate trucurile ieftine şi proaste: subalternii sunt de vină, presa e rea, iar dånsa e victimă politică întrucåt „miza e în altă parte“. Dacă-i aşa, dna Ridzi trebuia (cu atåt mai mult) să-şi ferească miza. În calitate
de miză, dl Băsescu a reacţionat atåt de neinspirat încåt pare că şi-a pus singur gånd rău: „nu mă duceţi în subiecte minore pentru mine, ăsta-i subiect ce ţine de parlament, de partide, de premier“. Ce sus e preşedintele! Subiectul doamnei ministru n-ajunge pånă la înalta sa foarfecă, rezervată doar oilor mai de soi. În plus
, rezultă că parlamentul, partidele şi premierul se ocupă de probleme minore - pentru că de problemele majore nu se ocupă nimeni. Subiectul minor i-a provocat lui CT Popescu o întrebare puturoasă („v-o puteţi închipui pe dna Ridzi băş...du-se?“) unde aceasta „mănåncă fecale cu polonicul de argint“ fiind „o mumie, o fosilă vie
mai bătrånă decåt Iliescu“.
Dimensiunea si complexitatea problemelor Bulgariei sunt, in mare, binecunoscute – de altfel, mai ales gratie bulgarilor insisi, care, realisti fiind, nici nu au incercat sa le ascunda. O justitie corupta – cu magistrati lipsiti de orice simt al responsabilitatii, ajunsi, probabil, invidia colegilor romani actualmente preocupati de proteste – prejudiciaza de ani de zile statul de drept. Brutalitatea deja notoriilor bande criminale continua sa ingrozeasca populatia neajutorata, in timp ce interlopii infiltreaza din ce in ce mai multe segmente ale statului. Scaderea constanta
a natalitatii in familiile cu profesii mainstream conduce la o veritabila criza demografica, dar si la intensificarea unor probleme sociale, deoarece in grupurile de la periferia societatii rata natalitatii ramane una mare.
Dar bulgarii nu s-au lasat prada disperarii. Continua sa dea dovada de o relativa incredere in procesul politic, astfel ca de curand – cu ocazia alegerilor generale din 5 iulie – prezenta la vot a fost de 61%. Tinerii si clasa mijlocie au decis sa nu boicoteze scrutinul, iar noul sistem de vot – 31 de parlamentari alesi, pentru prima oara, prin sistem majoritar, cu un singur tur de scrutin, 209 pe liste de partid, in baza sistemului proportional – a trecut, s-ar zice, testul. Precum se stie, fosta coalitie de guvernamant, compusa din Partidul Socialist Bulgar si Miscarea pentru Drepturi si Libertati a etnicilor turci, a inregistrat o infrangere de proportii, pierzand "pe mana ei", respectiv din cauza coruptiei si a arogantei afisate, care au impins electoratul agasat la urne, pecetluind rezultatul scrutinului.
Sase partide au obtinut, in final, mandate – dintre care unele s-au demonstrat a fi, ca si in Romania, simple rampe de lansare pentru politicieni reciclati. Vecinii bulgari au fost insa mai precoce la capitolul infiintarii de partide carora le-au oferit acum si sansa guvernarii – in timp ce in Romania acelasi melanj ba se ciorovaieste, ba se coalizeaza, ba se ia din nou la harta. Recent, bulgarii au votat majoritar pentru o formatiune relativ noua de centru-dreapta, anume Partidul Cetatenilor pentru Dezvoltarea Europeana a Bulgariei (GERB) – vehiculul optim pentru liderul ei, Boiko Borisov, a carui imagine de self-made-man ce respinge raspicat limbajul artificial al clasei politice a contribuit decisiv la succesul GERB.
Victoria lui Borisov da, deocamdata, anumite dureri de cap Bruxelles-ului, deoarece fostul pompier si karatist recurge deseori nu doar la un limbaj colorat, ci si la metode mai neortodoxe. Ex-bodyguardul care i-a pazit odinioara pe liderul comunist Todor Jivkov si pe fostul rege al Bulgariei Simeon de Saxa-Coburg-Gotha dupa intoarcerea acestuia in tara a descins in arena politica mai intai in calitate de primar general al capitalei Sofia, unde a declarat, initial, razboi crimei organizate – batalie ramasa insa fara rezultate concludente. Nimeni nu poate aprecia, in prezent, in ce fel de lider se va transforma Borisov – poate se va dori un haiduc modern al Balcanilor, poate va prefera rolul reformatorului dur in stilul
californianului Arnold Schwarzenegger, poate va incerca sa fie cate putin din fiecare.
Si la bulgari s-au cumparat
voturi, ba s-a decis chiar si eliberarea din detentie a catorva interlopi pentru ca acestia sa poata candida in calitate de independenti. Dar sistemul politic al vecinilor nu este nici pe departe atat de blocat precum cel romanesc. Bulgarii admit cu franchete ca tara lor se confrunta cu probleme serioase si tocmai din acest motiv se grabesc sa acorde Bruxelles-ului puteri sporite, pentru a putea beneficia de sprijin european la capitolul justitie si combaterea criminalitatii. UE a refuzat pana acum sa se implice concret, inghetand totusi in 2008 aproximativ 220 milioane de euro din fondurile de preaderare destinate tarii.
Din punct de vedere politic, Bulgaria se demonstreaza mai dinamica decat Romania – eventual pentru ca o buna
parte a populatiei considera tara ajunsa pe marginea prapastiei.
Dat fiind ca bulgarii sanctioneaza drastic metehnele partidelor, orice partid al vecinilor ar fi optat rapid
pentru retragerea unui ministru de teapa Monicai Iacob Ridzi si nicidecum pentru mentinerea sa in functie intru sfidarea bunului-simt si a inteligentei electoratului. In Romania insa, liderii populisti inca nu au inteles ca la baza oricarui nou mandat trebuie sa stea un set de politici eficiente, nu doar varii sesiuni foto/video de pe la parade militare sau intronizari de Inalt Prea Sfintiti. In Bulgaria, manipularile media – si ale justitiei, daca e sa dam crezare afirmatiilor lui Miron Mitrea – prestate de personaje gen Viorel Hrebenciuc ar fi condus de mult la proteste masive din partea activei societati civile a tarii.
Ramane de vazut daca partidul lui Borisov va actiona in conformitate cu titulatura pe care si-a ales-o, anume in spiritul dezvoltarii tarii si scurtarii drumului catre Europa. Cu cat populatia este mai vigilenta si angajata din punct de vedere politic, cu atat scade si posibilitatea unei declin total indus de politicieni mercenari. Spre deosebire, Romania aminteste, din nefericire, de o balta politica inghetata complet, neintrezarindu-se pentru moment nici cel mai mic semn de dezghet, recte de reinnoire politica. Pana si Republica Moldova da, in aceste luni, mai multe semne de dezmortire decat Romania.
a natalitatii in familiile cu profesii mainstream conduce la o veritabila criza demografica, dar si la intensificarea unor probleme sociale, deoarece in grupurile de la periferia societatii rata natalitatii ramane una mare.
Dar bulgarii nu s-au lasat prada disperarii. Continua sa dea dovada de o relativa incredere in procesul politic, astfel ca de curand – cu ocazia alegerilor generale din 5 iulie – prezenta la vot a fost de 61%. Tinerii si clasa mijlocie au decis sa nu boicoteze scrutinul, iar noul sistem de vot – 31 de parlamentari alesi, pentru prima oara, prin sistem majoritar, cu un singur tur de scrutin, 209 pe liste de partid, in baza sistemului proportional – a trecut, s-ar zice, testul. Precum se stie, fosta coalitie de guvernamant, compusa din Partidul Socialist Bulgar si Miscarea pentru Drepturi si Libertati a etnicilor turci, a inregistrat o infrangere de proportii, pierzand "pe mana ei", respectiv din cauza coruptiei si a arogantei afisate, care au impins electoratul agasat la urne, pecetluind rezultatul scrutinului.
Sase partide au obtinut, in final, mandate – dintre care unele s-au demonstrat a fi, ca si in Romania, simple rampe de lansare pentru politicieni reciclati. Vecinii bulgari au fost insa mai precoce la capitolul infiintarii de partide carora le-au oferit acum si sansa guvernarii – in timp ce in Romania acelasi melanj ba se ciorovaieste, ba se coalizeaza, ba se ia din nou la harta. Recent, bulgarii au votat majoritar pentru o formatiune relativ noua de centru-dreapta, anume Partidul Cetatenilor pentru Dezvoltarea Europeana a Bulgariei (GERB) – vehiculul optim pentru liderul ei, Boiko Borisov, a carui imagine de self-made-man ce respinge raspicat limbajul artificial al clasei politice a contribuit decisiv la succesul GERB.
Victoria lui Borisov da, deocamdata, anumite dureri de cap Bruxelles-ului, deoarece fostul pompier si karatist recurge deseori nu doar la un limbaj colorat, ci si la metode mai neortodoxe. Ex-bodyguardul care i-a pazit odinioara pe liderul comunist Todor Jivkov si pe fostul rege al Bulgariei Simeon de Saxa-Coburg-Gotha dupa intoarcerea acestuia in tara a descins in arena politica mai intai in calitate de primar general al capitalei Sofia, unde a declarat, initial, razboi crimei organizate – batalie ramasa insa fara rezultate concludente. Nimeni nu poate aprecia, in prezent, in ce fel de lider se va transforma Borisov – poate se va dori un haiduc modern al Balcanilor, poate va prefera rolul reformatorului dur in stilul
californianului Arnold Schwarzenegger, poate va incerca sa fie cate putin din fiecare.
Si la bulgari s-au cumparat
voturi, ba s-a decis chiar si eliberarea din detentie a catorva interlopi pentru ca acestia sa poata candida in calitate de independenti. Dar sistemul politic al vecinilor nu este nici pe departe atat de blocat precum cel romanesc. Bulgarii admit cu franchete ca tara lor se confrunta cu probleme serioase si tocmai din acest motiv se grabesc sa acorde Bruxelles-ului puteri sporite, pentru a putea beneficia de sprijin european la capitolul justitie si combaterea criminalitatii. UE a refuzat pana acum sa se implice concret, inghetand totusi in 2008 aproximativ 220 milioane de euro din fondurile de preaderare destinate tarii.
Din punct de vedere politic, Bulgaria se demonstreaza mai dinamica decat Romania – eventual pentru ca o buna
parte a populatiei considera tara ajunsa pe marginea prapastiei.
Dat fiind ca bulgarii sanctioneaza drastic metehnele partidelor, orice partid al vecinilor ar fi optat rapid
pentru retragerea unui ministru de teapa Monicai Iacob Ridzi si nicidecum pentru mentinerea sa in functie intru sfidarea bunului-simt si a inteligentei electoratului. In Romania insa, liderii populisti inca nu au inteles ca la baza oricarui nou mandat trebuie sa stea un set de politici eficiente, nu doar varii sesiuni foto/video de pe la parade militare sau intronizari de Inalt Prea Sfintiti. In Bulgaria, manipularile media – si ale justitiei, daca e sa dam crezare afirmatiilor lui Miron Mitrea – prestate de personaje gen Viorel Hrebenciuc ar fi condus de mult la proteste masive din partea activei societati civile a tarii.
Ramane de vazut daca partidul lui Borisov va actiona in conformitate cu titulatura pe care si-a ales-o, anume in spiritul dezvoltarii tarii si scurtarii drumului catre Europa. Cu cat populatia este mai vigilenta si angajata din punct de vedere politic, cu atat scade si posibilitatea unei declin total indus de politicieni mercenari. Spre deosebire, Romania aminteste, din nefericire, de o balta politica inghetata complet, neintrezarindu-se pentru moment nici cel mai mic semn de dezghet, recte de reinnoire politica. Pana si Republica Moldova da, in aceste luni, mai multe semne de dezmortire decat Romania.
Bulgarii sunt mai lipsiti de prejudecati decat romanii: si-au ales ca prim-ministru un fost bodyguard. Boyko Borisov este un luptator, centura neagra la karate, arbitru, care a lucrat pentru fostul dictator comunist Todor Jivkov, pentru fostul rege Simeon al II. Un Catalin Zmarandescu bulgar, cu aproape douazeci de ani mai in varsta. A intrat in politica tarziu, fiind considerat un ageamiu fara sanse, dupa care a ajuns primarul capitalei Sofia, iar la sfarsitul lui 2006 a infiintat un nou partid, de centru-dreapta, Cetateni pentru Dezvoltare Europeana (GERB).
La alegerile parlamentare de acum o saptamana, partidul condus de bodyguardul devenit politician a obtinut primul loc, cu putin peste 40%, adica mai mult decat dublu fata de socialistii de la putere, condusi de premierul in functie Serghei Stanisev. Rezultatele sunt remarcabile, mai ales ca prezenta la vot a cetatenilor din Bulgaria a fost de peste 60%.
Borisov este un personaj controversat. Rau de gura si cu un accentuat simt al dreptatii, in stare sa o obtina si in stil
propriu, cam ca patronul lui Zmarandescu, se prezinta oriunde are loc o crima sau un incident violent, dar este prezenta si presa, bodyguardul premier i-a avut ca profesori de politica chiar pe fostul demnitar comunist si pe fostul monarh devenit premier ales. Cine a urmarit politica postcomunista de la prietenii bulgari, stie ca a fost mereu umbrita de legaturile cu mediile cele mai dubioase de afaceri
, multe paravane ale crimei organizate, coruptie, asasinate comandate si executate in plina strada, cu o gramada de fosti luptatori de greco-romane, libere, arte martiale, boxeri deveniti afaceristi ori mafioti, suspiciuni de frauda electorala. Ca sa rezisti cu o firma
de paza si protectie intr-un asemenea mediu, sa ajungi primarul capitalei, iar apoi sa infiintezi un partid nou, invingator, trebuie sa fii puternic, concurential, sa imbini calitatile pozitive, conventionale cu cele negative, nonconventionale, precum Borisov.
PAnA de curAnd credeam ca Romania era singura tara din UE unde se practica vanzarea/cumpararea de voturi. Am aflat ca nu suntem exceptionali nici macar la acest capitol. Bulgarii au si ei o experienta bogata in domeniu. Iar Borisov a fost caracterizat drept un fel de "broker de voturi." Acum, le-a folosit in favoarea sa.
Ca sA nu creadA cineva ca promovez "ura de sine" nationala, si bulgarii au prejudecati nationaliste la fel de grave: ura fata de tigani/romi nu este intrecuta decat de ura fata de turci, al caror partid "etnic" este chiar mai tare decat UDMR-ul nostru. Citeam pe Internet
ca grupul Facebook cel mai puternic din Bulgaria (peste 25.000 de membri) este cel antiturcesc, cerand scoaterea partidului turcesc din politica, cam la fel cum isi doresc si maghiarofobii de la noi
disparitia UDMR. Borisov a stiut sa foloseasca populist discursul antitiganesc, antiturcesc, la o intalnire de la Chicago cu diaspora bulgareasca din SUA. Ulterior, a declarat ca presa a interpretat aiurea declaratiile sale.
ZmArAndescu al bulgarilor le promite concetatenilor sai "lege si ordine." Ca si in Romania, dar si in tari occidentale democratice, esecul partial al democratiei ori mai bine spus esecul politicienilor de a face politica democratica, eficienta, cu autoritate, devine mediul prielnic pentru afirmarea politicienilor de mana forte. Ei stiu sa intoarca impotriva adversarilor loviturile puternice, stiu sa loveasca in punctele lor slabe. Ca in artele martiale.
La alegerile parlamentare de acum o saptamana, partidul condus de bodyguardul devenit politician a obtinut primul loc, cu putin peste 40%, adica mai mult decat dublu fata de socialistii de la putere, condusi de premierul in functie Serghei Stanisev. Rezultatele sunt remarcabile, mai ales ca prezenta la vot a cetatenilor din Bulgaria a fost de peste 60%.
Borisov este un personaj controversat. Rau de gura si cu un accentuat simt al dreptatii, in stare sa o obtina si in stil
propriu, cam ca patronul lui Zmarandescu, se prezinta oriunde are loc o crima sau un incident violent, dar este prezenta si presa, bodyguardul premier i-a avut ca profesori de politica chiar pe fostul demnitar comunist si pe fostul monarh devenit premier ales. Cine a urmarit politica postcomunista de la prietenii bulgari, stie ca a fost mereu umbrita de legaturile cu mediile cele mai dubioase de afaceri
, multe paravane ale crimei organizate, coruptie, asasinate comandate si executate in plina strada, cu o gramada de fosti luptatori de greco-romane, libere, arte martiale, boxeri deveniti afaceristi ori mafioti, suspiciuni de frauda electorala. Ca sa rezisti cu o firma
de paza si protectie intr-un asemenea mediu, sa ajungi primarul capitalei, iar apoi sa infiintezi un partid nou, invingator, trebuie sa fii puternic, concurential, sa imbini calitatile pozitive, conventionale cu cele negative, nonconventionale, precum Borisov.
PAnA de curAnd credeam ca Romania era singura tara din UE unde se practica vanzarea/cumpararea de voturi. Am aflat ca nu suntem exceptionali nici macar la acest capitol. Bulgarii au si ei o experienta bogata in domeniu. Iar Borisov a fost caracterizat drept un fel de "broker de voturi." Acum, le-a folosit in favoarea sa.
Ca sA nu creadA cineva ca promovez "ura de sine" nationala, si bulgarii au prejudecati nationaliste la fel de grave: ura fata de tigani/romi nu este intrecuta decat de ura fata de turci, al caror partid "etnic" este chiar mai tare decat UDMR-ul nostru. Citeam pe Internet
ca grupul Facebook cel mai puternic din Bulgaria (peste 25.000 de membri) este cel antiturcesc, cerand scoaterea partidului turcesc din politica, cam la fel cum isi doresc si maghiarofobii de la noi
disparitia UDMR. Borisov a stiut sa foloseasca populist discursul antitiganesc, antiturcesc, la o intalnire de la Chicago cu diaspora bulgareasca din SUA. Ulterior, a declarat ca presa a interpretat aiurea declaratiile sale.
ZmArAndescu al bulgarilor le promite concetatenilor sai "lege si ordine." Ca si in Romania, dar si in tari occidentale democratice, esecul partial al democratiei ori mai bine spus esecul politicienilor de a face politica democratica, eficienta, cu autoritate, devine mediul prielnic pentru afirmarea politicienilor de mana forte. Ei stiu sa intoarca impotriva adversarilor loviturile puternice, stiu sa loveasca in punctele lor slabe. Ca in artele martiale.
Recunosc că nu m-am gândit, când am pledat în acest colţ de pagină pentru înfiinţarea unui minister al sportului, la profilul deţinătorului portofoliului.
Nu mi-am pus, cu alte cuvinte, întrebarea ce se cade să fie un bun
ministru, un administrator, un jurist, un specialist, un om politic. Răspunsul nu e uşor de dat, fiind evident că e practic imposibil ca un candidat să îmbine aceste însuşiri. Păţania recentă a ministrului român de resort arată ce greu e să controlezi bugetul instituţiei dacă nu eşti cât de cât în (care?) temă. (Las la o parte felul cum a crezut de cuviinţă ministrul să răspundă observaţiilor presei.)
În Franţa, cu ocazia unei remanieri, nu de mult, a fost numită secretar de stat la Sport tot o doamnă, care răspunsese până atunci de Drepturile Omului, germanistă de profesie, înlocuindu-l pe un om de sport. Acesta părea omul potrivit la locul potrivit. Ceea ce nu s-ar putea spune despre înlocuitoarea lui, care şi-a început mandatul cu o gafă. L-a confundat pe celebrul Jesse Owens, cvadruplu medaliat la J.O. de la Berlin din 1936, cu sprinterii afroamericani care au protestat la adresa discriminării, la J.O. din Mexic, 1968, ridicând un pumn înmănuşat în negru. Drepturile Omului rămânând specialitatea ministresei, presa franceză n-a iertat-o.
Ministresa s-a apărat mai bine decât a făcut-o a noastră, declarând că ea este om politic, nu om de sport. De fapt, a spus că e femeie politică. Probabil din corectitudine politică. Aşadar, ce ar trebui să fie un ministru? Răspunsul cel mai simplu
este că trebuie să fie ministru. După părerea mea, există o asemenea meserie. Sau ar trebui să existe. Nu împărtăşesc convingerea unora că nu poţi guverna dacă nu eşti manager. Şi nu cred că trebuie să-i pretinzi unui ministru să se priceapă la toate. E de ajuns să aibă inteligenţă, bun-simţ (şi politic) şi onestitatea de a admite că nu se pricepe la toate.
Nu mi-am pus, cu alte cuvinte, întrebarea ce se cade să fie un bun
ministru, un administrator, un jurist, un specialist, un om politic. Răspunsul nu e uşor de dat, fiind evident că e practic imposibil ca un candidat să îmbine aceste însuşiri. Păţania recentă a ministrului român de resort arată ce greu e să controlezi bugetul instituţiei dacă nu eşti cât de cât în (care?) temă. (Las la o parte felul cum a crezut de cuviinţă ministrul să răspundă observaţiilor presei.)
În Franţa, cu ocazia unei remanieri, nu de mult, a fost numită secretar de stat la Sport tot o doamnă, care răspunsese până atunci de Drepturile Omului, germanistă de profesie, înlocuindu-l pe un om de sport. Acesta părea omul potrivit la locul potrivit. Ceea ce nu s-ar putea spune despre înlocuitoarea lui, care şi-a început mandatul cu o gafă. L-a confundat pe celebrul Jesse Owens, cvadruplu medaliat la J.O. de la Berlin din 1936, cu sprinterii afroamericani care au protestat la adresa discriminării, la J.O. din Mexic, 1968, ridicând un pumn înmănuşat în negru. Drepturile Omului rămânând specialitatea ministresei, presa franceză n-a iertat-o.
Ministresa s-a apărat mai bine decât a făcut-o a noastră, declarând că ea este om politic, nu om de sport. De fapt, a spus că e femeie politică. Probabil din corectitudine politică. Aşadar, ce ar trebui să fie un ministru? Răspunsul cel mai simplu
este că trebuie să fie ministru. După părerea mea, există o asemenea meserie. Sau ar trebui să existe. Nu împărtăşesc convingerea unora că nu poţi guverna dacă nu eşti manager. Şi nu cred că trebuie să-i pretinzi unui ministru să se priceapă la toate. E de ajuns să aibă inteligenţă, bun-simţ (şi politic) şi onestitatea de a admite că nu se pricepe la toate.
Doua sute de copii saraci din judetul Timis, unii dintre ei cu rezultate foarte bune
la invatatura, trebuiau sa plece in aceasta vara la mare, intr-o tabara platita de stat. In locul lor, Directia Judeteana pentru Tineret si Sport, condusa de un director PDL si un adjunct de la PSD, a trimis in vacanta alti elevi, alesi dupa criterii politice – copiii activistilor de partid din colegiul unui deputat PDL. Chiar prefectul judetului a recunoscut, in cele din urma, ca in taberele scolare au plecat, in mare parte, alti elevi decat cei care ar fi meritat. Aceasta stire a trecut aproape neobservata saptamana trecuta, desi intr-o lume normala ar fi trebuit sa produca un scandal-monstru. Nedreptatea care li s-a facut acelor copii s-a pierdut printre alte subiecte – evident, mult mai importante pentru natiune –, cum ar fi injuraturile dintre membrii coalitiei de la guvernare, candidatura lui Basescu la prezidentialele din toamna sau framantarile de orgoliu ale lui Mircea Geoana.
In plus, nu trebuie sa fim geniali ca sa realizam ca cei vinovati nu vor pati absolut nimic, in conditiile in care acestia beneficiaza de sustinerea partidelor aflate la putere. Obisnuiti cu nedreptatile din ultimii 20 de ani si cu tunurile date in averea publica de oameni cu pile politice la nivel inalt, suntem tentati sa trecem usor peste cazuri cum este cel de la Timisoara
. Pe langa Monica Ridzi, sefa lor de la Ministerul Tineretului si Sportului – ca sa dam doar cel mai recent exemplu –, cei care au masluit listele cu elevii trimisi in tabere par niste bieti smecherasi dintr-o institutie de stat, prinsi la prima invarteala cu banul public. Privita din alt punct de vedere insa, cel al moralitatii oamenilor aflati, intr-o perioada sau alta, cu painea si cutitul guvernarii in mana, fapta lor este de-a dreptul mizerabila.
Preluarea puterii reprezinta, fara indoiala, cel mai bun prilej pentru oamenii politici sa obtina avantaje materiale, de la incheierea, prin firmele
proprii, a unor contracte avantajoase cu statul pana la lefurile grase primite in functiile publice. Nici un partid dintre cele care s-au succedat pana acum la putere nu a facut exceptie de la aceasta regula, chiar daca, pe rand, atunci cand s-a aflat in opozitie, au strigat in gura mare ca se leapada de astfel de practici. Exista totusi lucruri care pur si simplu nu se fac, din bun-simt, din onoare, dintr-o minima decenta. Exista lucruri pe care nici macar gainarii de drept comun nu le fac. Va amintiti probabil o stire de anul trecut despre niste hoti din Brasov care i-au furat din fata casei scuterul unei femei cu handicap locomotor. Dupa ce povestea a aparut intr-un ziar local, prilej cu care s-a aflat si despre problemele de sanatate
ale femeii, autorii s-au intors la locul faptei si i-au restituit victimei vehiculul.
Probabil hotii au considerat ca este chiar si sub demnitatea lor sa lase un infirm fara singurul mijloc de deplasare pe care-l are. Exemplul de mai sus arata ca, indiferent cat ar fi de infometati sau pur si simplu inraiti, oamenii ezita sau chiar renunta sa loveasca in semenii lor aflati in situatii defavorabile. S-ar putea spune, in gluma, evident, ca exista chiar un "cod al onoarei" printre hoti si escroci. Un cod similar de conduita ar trebui sa functioneze si in viata
publica din Romania. Oamenii politici sa se limiteze la a-si imparti functiile bine platite si contractele de capusare a societatilor de stat, pentru ca, oricum, nu-i poate impiedica nimeni, indiferent cat de mare ar fi scandalul facut de presa sau de societatea civila. Sa-i sara totusi de la "ciolaniada" pe invalizi, batrani si copii. E prea mult chiar si pentru stomacul romanilor, desi s-a obisnuit in ultimii 20 de ani sa digere numai mizerii.
la invatatura, trebuiau sa plece in aceasta vara la mare, intr-o tabara platita de stat. In locul lor, Directia Judeteana pentru Tineret si Sport, condusa de un director PDL si un adjunct de la PSD, a trimis in vacanta alti elevi, alesi dupa criterii politice – copiii activistilor de partid din colegiul unui deputat PDL. Chiar prefectul judetului a recunoscut, in cele din urma, ca in taberele scolare au plecat, in mare parte, alti elevi decat cei care ar fi meritat. Aceasta stire a trecut aproape neobservata saptamana trecuta, desi intr-o lume normala ar fi trebuit sa produca un scandal-monstru. Nedreptatea care li s-a facut acelor copii s-a pierdut printre alte subiecte – evident, mult mai importante pentru natiune –, cum ar fi injuraturile dintre membrii coalitiei de la guvernare, candidatura lui Basescu la prezidentialele din toamna sau framantarile de orgoliu ale lui Mircea Geoana.
In plus, nu trebuie sa fim geniali ca sa realizam ca cei vinovati nu vor pati absolut nimic, in conditiile in care acestia beneficiaza de sustinerea partidelor aflate la putere. Obisnuiti cu nedreptatile din ultimii 20 de ani si cu tunurile date in averea publica de oameni cu pile politice la nivel inalt, suntem tentati sa trecem usor peste cazuri cum este cel de la Timisoara
. Pe langa Monica Ridzi, sefa lor de la Ministerul Tineretului si Sportului – ca sa dam doar cel mai recent exemplu –, cei care au masluit listele cu elevii trimisi in tabere par niste bieti smecherasi dintr-o institutie de stat, prinsi la prima invarteala cu banul public. Privita din alt punct de vedere insa, cel al moralitatii oamenilor aflati, intr-o perioada sau alta, cu painea si cutitul guvernarii in mana, fapta lor este de-a dreptul mizerabila.
Preluarea puterii reprezinta, fara indoiala, cel mai bun prilej pentru oamenii politici sa obtina avantaje materiale, de la incheierea, prin firmele
proprii, a unor contracte avantajoase cu statul pana la lefurile grase primite in functiile publice. Nici un partid dintre cele care s-au succedat pana acum la putere nu a facut exceptie de la aceasta regula, chiar daca, pe rand, atunci cand s-a aflat in opozitie, au strigat in gura mare ca se leapada de astfel de practici. Exista totusi lucruri care pur si simplu nu se fac, din bun-simt, din onoare, dintr-o minima decenta. Exista lucruri pe care nici macar gainarii de drept comun nu le fac. Va amintiti probabil o stire de anul trecut despre niste hoti din Brasov care i-au furat din fata casei scuterul unei femei cu handicap locomotor. Dupa ce povestea a aparut intr-un ziar local, prilej cu care s-a aflat si despre problemele de sanatate
ale femeii, autorii s-au intors la locul faptei si i-au restituit victimei vehiculul.
Probabil hotii au considerat ca este chiar si sub demnitatea lor sa lase un infirm fara singurul mijloc de deplasare pe care-l are. Exemplul de mai sus arata ca, indiferent cat ar fi de infometati sau pur si simplu inraiti, oamenii ezita sau chiar renunta sa loveasca in semenii lor aflati in situatii defavorabile. S-ar putea spune, in gluma, evident, ca exista chiar un "cod al onoarei" printre hoti si escroci. Un cod similar de conduita ar trebui sa functioneze si in viata
publica din Romania. Oamenii politici sa se limiteze la a-si imparti functiile bine platite si contractele de capusare a societatilor de stat, pentru ca, oricum, nu-i poate impiedica nimeni, indiferent cat de mare ar fi scandalul facut de presa sau de societatea civila. Sa-i sara totusi de la "ciolaniada" pe invalizi, batrani si copii. E prea mult chiar si pentru stomacul romanilor, desi s-a obisnuit in ultimii 20 de ani sa digere numai mizerii.
De ceva vreme, Mircea Geoană s-a cam dat la fund. După hiperinflaţia de declaraţii şi vizite în teritoriu din ultimele luni, şeful pesediştilor a adoptat poziţia Crinului. Înţeleg că pletele delicate ale lui Crin Antonescu suferă la întâlnirile directe
cu vulgul alegător, dar Mircea Geoană se dădea odată bărbat adevărat. Acum a ajuns să-şi anuleze o vizită electorală din cauza ploii. Păi dacă se teme de-o ploaie, ce va face când va ajunge la toamnă în confruntarea directă cu Băsescu?
Schimbarea
de atitudine a lui Mircea Geoană nu este nici nouă şi nici surprinzătoare pentru PSD. Un observator constant
al partidului cu trei trandafiri a remarcat că niciun lider cu greutate, nici măcar Vanghelie, specialistul în „goagăl“, nu mai recită atât de des poezia cu victoria lui Mircea Geoană la alegerile prezidenţiale.
cu vulgul alegător, dar Mircea Geoană se dădea odată bărbat adevărat. Acum a ajuns să-şi anuleze o vizită electorală din cauza ploii. Păi dacă se teme de-o ploaie, ce va face când va ajunge la toamnă în confruntarea directă cu Băsescu?
Schimbarea
de atitudine a lui Mircea Geoană nu este nici nouă şi nici surprinzătoare pentru PSD. Un observator constant
al partidului cu trei trandafiri a remarcat că niciun lider cu greutate, nici măcar Vanghelie, specialistul în „goagăl“, nu mai recită atât de des poezia cu victoria lui Mircea Geoană la alegerile prezidenţiale.
Ce exemplu minunat de solidaritate jurnalistica reprezinta reactia presei in cazul Ridzi! Dezvaluirile incepute de "Gazeta Sporturilor" in urma cu o luna au devenit rapid subiect principal pentru toata mass-media. Numeroase publicatii, televiziuni si site-uri de Internet nu s-au multumit doar sa citeze demersul "Gazetei" si s-au alaturat cu toata forta campaniei menite sa scoata la iveala toate dedesubturile afacerii prin care ministrul Tineretului si Sportului a transferat cateva sute de mii de euro din bani publici catre doua firme de apartament. A fost o exemplara dovada ca, atunci cand vrea, mass-media poate lasa orgoliile profesionale deoparte si poate face front comun pentru a demasca afacerile veroase si abuzurile demnitarilor.
Pentru a ajunge in situatia de a impinge un ministru in pragul demisiei pentru (cel putin!) neglijenta in gestionarea banului
public a fost nevoie insa nu doar de probele indubitabile prezentate de jurnalistii de investigatie, ci si de o masa critica de oprobriu public, la care au contribuit, aproape fara exceptie, toate articolele, comentariile, analizele, opiniile, scrise in ziare, difuzate pe canale de televiziune si la posturi de radio, afisate pe bloguri si site-urile de stiri. Societatea romaneasca a vorbit intr-un singur glas, pentru a sanctiona o ticalosie. si a obtinut o victorie. si daca, prin absurd, nu i se va impune sa demisioneze, acest scandal pune un mare semn de intrebare pe intreaga cariera politica a Monicai Iacob Ridzi.
Privind insa la cat de categoric s-a lipit verdictul "vinovat" de fruntea tinerei doamne ministru, la cat de transant a reusit mass-media sa desparta apele in acest caz, extragand cu precizie chirurgicala adevarul din tumora de minciuni, scuze si manipulari ministeriale, nu are cum sa nu te cuprinda tristetea la gandul ca, in alte sute de situatii similare sau chiar mult mai revoltatoare decat cea de la MTS, vocea societatii nu a reusit sa impuna triumful adevarului, al ratiunii si al bunului-simt.
De ce mass-media a reusit in cazul Ridzi si a esuat in cazurile altor demnitari? In primul rand, pentru ca nu a fost unita. Aparent, nu am fost uniti in convingeri. In timp ce majoritatea jurnalistilor au concluzionat fara ezitari ca in spatele concertelor organizate de Ziua Tineretului se ascunde o deturnare de fonduri, in cazul acuzatiilor care i-au fost aduse in trecut fostului ministru al Economiei Codrut seres, de exemplu, breasla a fost impartita si, oricum, mult mai rezervata. si asta, cu toate ca mai multe ziare publicasera documente cat se poate de relevante despre afacerile oneroase de sute de milioane de euro derulate in companiile
energetice din subordinea sa. Rezervati au fost multi jurnalisti, in special din televiziuni, cand au fost scoase la iveala pana si afacerile ministrilor Decebal Traian Remes (desi imaginile filmate de camera
ascunsa vorbeau mai mult decat o mie de hartii), Tudor Chiuariu, Zoltan Nagy, Paul Pacuraru, ca sa ne referim doar la cei din istoria recenta.
Atat de reticenti au fost multi dintre ei in a-i banui de ceva, incat nici macar dupa inceperea anchetarii lor oficiale nu i-au transformat in subiecte de talk-show. Iar daca mergem mai departe in trecut, ar trebui sa concluzionam ca aproape toate ziarele si televiziunile erau absolut convinse de inocenta premierului Adrian Nastase si a ministrilor sai, din moment ce, in perioada 2000-2004, in afara de trei publicatii, nimeni nu indraznea sa vada vreo scama pe reverul puterii.
Adevarul, de fapt, stiut de toata lumea, dar foarte rar rostit, este ca mass-media nu este unita in scopuri. In timp ce unii dintre cei care au inceput si au continuat investigatiile jurnalistice in afacerea Ridzi – Costinesti s-au remarcat si in trecut prin acuzarea consecventa a tuturor marilor afaceri de coruptie, multi dintre analistii, comentatorii, moderatorii de talk-showuri care au pus-o pe Ridzi la zidul infamiei au facut exact contrariul atunci cand a fost vorba de alti ministri.
Le-au luat apararea, incercand sa-si convinga audienta ca bietii demnitari sunt doar victime ale unor atacuri politice. Sunt afacerile lui seres, Remes, Chiuariu, Nagy, Pacuraru si ale altor cateva mii de smecheri care si-au bagat mana pana la cot in borcanul cu miere mai putin vinovate decat cele ale ministrului Ridzi? Nicidecum!
Diferenta de atitudine vine doar din jocurile politice ale patronilor. Azi, un ministru vinovat trebuie desfiintat; maine, un ministru la fel de vinovat va fi iertat. Depinde doar de cine pe cine si cat plateste! Implicit, pe cale ierarhica, avem jurnalisti care scriu si vorbesc pentru cetateni si jurnalisti care scriu si vorbesc pentru patronii lor. Povestile de succes ale mass-media sunt cele in care interesele celor doua categorii ajung sa coincida. Cat de des se intampla asta? Foarte rar, iar punctul de intalnire nu este dictat de principii, ci de circumstantele platii unor facturi.
Pentru suma potrivita, un mogul le poate permite angajatilor sa dea o mana de ajutor justitiarilor veritabili pentru a se atinge acea masa critica de oprobriu public care poate determina pedepsirea sau macar scoaterea din scena a vinovatilor. Nu o primeste, lasa cainele de paza al societatii sa urle singur la Luna! Cat de departe ar fi fost Romania daca mass-media, in intregul ei, ar fi raspuns fiecarei aberatii si ilegalitati comise de clasa politica cu aceeasi intransigenta si acelasi curaj cu care o sanctioneaza astazi, meritat, pe Monica Iacob Ridzi!
Pentru a ajunge in situatia de a impinge un ministru in pragul demisiei pentru (cel putin!) neglijenta in gestionarea banului
public a fost nevoie insa nu doar de probele indubitabile prezentate de jurnalistii de investigatie, ci si de o masa critica de oprobriu public, la care au contribuit, aproape fara exceptie, toate articolele, comentariile, analizele, opiniile, scrise in ziare, difuzate pe canale de televiziune si la posturi de radio, afisate pe bloguri si site-urile de stiri. Societatea romaneasca a vorbit intr-un singur glas, pentru a sanctiona o ticalosie. si a obtinut o victorie. si daca, prin absurd, nu i se va impune sa demisioneze, acest scandal pune un mare semn de intrebare pe intreaga cariera politica a Monicai Iacob Ridzi.
Privind insa la cat de categoric s-a lipit verdictul "vinovat" de fruntea tinerei doamne ministru, la cat de transant a reusit mass-media sa desparta apele in acest caz, extragand cu precizie chirurgicala adevarul din tumora de minciuni, scuze si manipulari ministeriale, nu are cum sa nu te cuprinda tristetea la gandul ca, in alte sute de situatii similare sau chiar mult mai revoltatoare decat cea de la MTS, vocea societatii nu a reusit sa impuna triumful adevarului, al ratiunii si al bunului-simt.
De ce mass-media a reusit in cazul Ridzi si a esuat in cazurile altor demnitari? In primul rand, pentru ca nu a fost unita. Aparent, nu am fost uniti in convingeri. In timp ce majoritatea jurnalistilor au concluzionat fara ezitari ca in spatele concertelor organizate de Ziua Tineretului se ascunde o deturnare de fonduri, in cazul acuzatiilor care i-au fost aduse in trecut fostului ministru al Economiei Codrut seres, de exemplu, breasla a fost impartita si, oricum, mult mai rezervata. si asta, cu toate ca mai multe ziare publicasera documente cat se poate de relevante despre afacerile oneroase de sute de milioane de euro derulate in companiile
energetice din subordinea sa. Rezervati au fost multi jurnalisti, in special din televiziuni, cand au fost scoase la iveala pana si afacerile ministrilor Decebal Traian Remes (desi imaginile filmate de camera
ascunsa vorbeau mai mult decat o mie de hartii), Tudor Chiuariu, Zoltan Nagy, Paul Pacuraru, ca sa ne referim doar la cei din istoria recenta.
Atat de reticenti au fost multi dintre ei in a-i banui de ceva, incat nici macar dupa inceperea anchetarii lor oficiale nu i-au transformat in subiecte de talk-show. Iar daca mergem mai departe in trecut, ar trebui sa concluzionam ca aproape toate ziarele si televiziunile erau absolut convinse de inocenta premierului Adrian Nastase si a ministrilor sai, din moment ce, in perioada 2000-2004, in afara de trei publicatii, nimeni nu indraznea sa vada vreo scama pe reverul puterii.
Adevarul, de fapt, stiut de toata lumea, dar foarte rar rostit, este ca mass-media nu este unita in scopuri. In timp ce unii dintre cei care au inceput si au continuat investigatiile jurnalistice in afacerea Ridzi – Costinesti s-au remarcat si in trecut prin acuzarea consecventa a tuturor marilor afaceri de coruptie, multi dintre analistii, comentatorii, moderatorii de talk-showuri care au pus-o pe Ridzi la zidul infamiei au facut exact contrariul atunci cand a fost vorba de alti ministri.
Le-au luat apararea, incercand sa-si convinga audienta ca bietii demnitari sunt doar victime ale unor atacuri politice. Sunt afacerile lui seres, Remes, Chiuariu, Nagy, Pacuraru si ale altor cateva mii de smecheri care si-au bagat mana pana la cot in borcanul cu miere mai putin vinovate decat cele ale ministrului Ridzi? Nicidecum!
Diferenta de atitudine vine doar din jocurile politice ale patronilor. Azi, un ministru vinovat trebuie desfiintat; maine, un ministru la fel de vinovat va fi iertat. Depinde doar de cine pe cine si cat plateste! Implicit, pe cale ierarhica, avem jurnalisti care scriu si vorbesc pentru cetateni si jurnalisti care scriu si vorbesc pentru patronii lor. Povestile de succes ale mass-media sunt cele in care interesele celor doua categorii ajung sa coincida. Cat de des se intampla asta? Foarte rar, iar punctul de intalnire nu este dictat de principii, ci de circumstantele platii unor facturi.
Pentru suma potrivita, un mogul le poate permite angajatilor sa dea o mana de ajutor justitiarilor veritabili pentru a se atinge acea masa critica de oprobriu public care poate determina pedepsirea sau macar scoaterea din scena a vinovatilor. Nu o primeste, lasa cainele de paza al societatii sa urle singur la Luna! Cat de departe ar fi fost Romania daca mass-media, in intregul ei, ar fi raspuns fiecarei aberatii si ilegalitati comise de clasa politica cu aceeasi intransigenta si acelasi curaj cu care o sanctioneaza astazi, meritat, pe Monica Iacob Ridzi!
Mircea Mihăieş: „În loc să avem câteva universităţi capabile să se apropie de performanţele celor din Apus, ne-am trezit cu o sumedenie de castele de nisip”.
Aşadar, putreziciunea a ajuns la creier. Adică acolo unde Ion Iliescu şi clica lui securistocomunistă planificase încă din 1990 să-i lovească pe români. Vă mai aduceţi aminte, sper, de atacurile concertate la adresa intelectualităţii, de apelurile la moderaţie şi răbdare în ce priveşte o salarizare decentă? Şi asta în timp ce banii şi compensaţiile curgeau râuri-râuri în direcţia oricui nu vorbea şi nu se comporta ca un intelectual.
Chiar şi pe vremea continuatorului în spirit al lui Iliescu, Ciorbea, era suficient să fii miner, să provii dintr-o ramură „industrială”, să-ţi ai locul de muncă într- una din ruginăturile socialismului pentru a beneficia de tratamentul de lux cuvenit „clasei muncitoare”. Iliescu ştia la perfecţie ce are de făcut. El n-a intrat într-o bătălie directă cu adversarii ideologici, pentru că ştia că va pierde. În schimb, flancat de imensul aparat al dezinformării, a creat dubluri ale instituţiilor inamice.
Aşa s-a ivit o stranie adunătură de intelectuali coordonaţi de Eugen Simion, cu scopul cât se poate de limpede al anihilării „Grupului pentru Dialog Social”. Şi tot aşa au apărut zeci şi zeci de noi universităţi. Nu în numele modernizării României, ci pentru a semăna violent confuzie.
Rezultatele s-au văzut imediat: n-a rămas târg de provincie unde din colbul străzilor nepietruite şi-al hârtoapelor multiseculare să nu ţâşnească ditamai mândreţea de „universitate de stat”. Dascăli amărâţi care-şi târau sub braţ geanta tocită cu notiţe s-au văzut proiectaţi în paradisul gradelor universitare: lectori, conferenţiari, profesori.
O serie întreagă de „luminători” din Bucureşti navetau frenetic din târg în târg, spre a înteţi noua vâlvătaie academică a patriei. N-am să uit sprinteneala cu care un fost obedient iliescian, Antonie Iorgovan, sărea din avion în avion pentru a menţine trează flacăra învăţământului clocit în laboratoarele de idiotizare ale iliescianismului.
Toată această extravaganţă ideologică avea nevoie de bani. De mulţi bani. Cum veşnic hibrida economie românească mai mult şchioapătă decât aleargă, neobolşevicii au diminuat drastic sumele alocate universităţilor de tradiţie, direcţionându-le înspre cele fondate, conduse şi gata să prospere sub conducerea fidelilor regimului. Aşa că în loc să avem câteva universităţi capabile să se apropie de performanţele celor din Apus, ne-am trezit cu o sumedenie de castele de nisip ce şi-au atârnat la intrare pompoase însemne academice.
Astăzi, prima universitate a ţării, cea din Bucureşti, e în pragul colapsului financiar. Un faliment atent
pregătit încă de acum douăzeci de ani, când a refuzat să îngenuncheze în faţa tăvălugului neocomunist. Răzbunarea lui Iliescu e deplină, spre jubilaţia marilor „focare de cultură şi învăţământ” din te miri ce cătun cu pretenţii de Oxford şi ifose de Princeton şi Cambridge.
Nu scriu pentru prima oară despre acest subiect, dar situaţia e mai dezastruoasă ca oricând. Nu ţin minte ca de la căderea, în 1996, a lui Iliescu universităţile să fi avut de înfruntat drame atât de mari. Nu e vorba doar despre cele financiare. Nu pot să nu observ că ele decurg din laxitatea morală instaurată în ultimii zece ani.
Cam de atunci universităţile au ajuns veritabile dughene de comercializat diplome: la un ghişeu plăteşti taxele de şcolarizare, la celălalt - fără să treci trei ani pe la cursuri - îţi ridici diploma obţinută cu sudoarea buzunarului. Timoraţi de un sistem administrativ tot mai dezastruos, profesorii au devenit de-o indulgenţă părintească. Când o universitate de mare tradiţie face paşi fermi spre faliment, problema nu mai e doar a acelei universităţi, ci a ţării însăşi.
Aşadar, putreziciunea a ajuns la creier. Adică acolo unde Ion Iliescu şi clica lui securistocomunistă planificase încă din 1990 să-i lovească pe români. Vă mai aduceţi aminte, sper, de atacurile concertate la adresa intelectualităţii, de apelurile la moderaţie şi răbdare în ce priveşte o salarizare decentă? Şi asta în timp ce banii şi compensaţiile curgeau râuri-râuri în direcţia oricui nu vorbea şi nu se comporta ca un intelectual.
Chiar şi pe vremea continuatorului în spirit al lui Iliescu, Ciorbea, era suficient să fii miner, să provii dintr-o ramură „industrială”, să-ţi ai locul de muncă într- una din ruginăturile socialismului pentru a beneficia de tratamentul de lux cuvenit „clasei muncitoare”. Iliescu ştia la perfecţie ce are de făcut. El n-a intrat într-o bătălie directă cu adversarii ideologici, pentru că ştia că va pierde. În schimb, flancat de imensul aparat al dezinformării, a creat dubluri ale instituţiilor inamice.
Aşa s-a ivit o stranie adunătură de intelectuali coordonaţi de Eugen Simion, cu scopul cât se poate de limpede al anihilării „Grupului pentru Dialog Social”. Şi tot aşa au apărut zeci şi zeci de noi universităţi. Nu în numele modernizării României, ci pentru a semăna violent confuzie.
Rezultatele s-au văzut imediat: n-a rămas târg de provincie unde din colbul străzilor nepietruite şi-al hârtoapelor multiseculare să nu ţâşnească ditamai mândreţea de „universitate de stat”. Dascăli amărâţi care-şi târau sub braţ geanta tocită cu notiţe s-au văzut proiectaţi în paradisul gradelor universitare: lectori, conferenţiari, profesori.
O serie întreagă de „luminători” din Bucureşti navetau frenetic din târg în târg, spre a înteţi noua vâlvătaie academică a patriei. N-am să uit sprinteneala cu care un fost obedient iliescian, Antonie Iorgovan, sărea din avion în avion pentru a menţine trează flacăra învăţământului clocit în laboratoarele de idiotizare ale iliescianismului.
Toată această extravaganţă ideologică avea nevoie de bani. De mulţi bani. Cum veşnic hibrida economie românească mai mult şchioapătă decât aleargă, neobolşevicii au diminuat drastic sumele alocate universităţilor de tradiţie, direcţionându-le înspre cele fondate, conduse şi gata să prospere sub conducerea fidelilor regimului. Aşa că în loc să avem câteva universităţi capabile să se apropie de performanţele celor din Apus, ne-am trezit cu o sumedenie de castele de nisip ce şi-au atârnat la intrare pompoase însemne academice.
Astăzi, prima universitate a ţării, cea din Bucureşti, e în pragul colapsului financiar. Un faliment atent
pregătit încă de acum douăzeci de ani, când a refuzat să îngenuncheze în faţa tăvălugului neocomunist. Răzbunarea lui Iliescu e deplină, spre jubilaţia marilor „focare de cultură şi învăţământ” din te miri ce cătun cu pretenţii de Oxford şi ifose de Princeton şi Cambridge.
Nu scriu pentru prima oară despre acest subiect, dar situaţia e mai dezastruoasă ca oricând. Nu ţin minte ca de la căderea, în 1996, a lui Iliescu universităţile să fi avut de înfruntat drame atât de mari. Nu e vorba doar despre cele financiare. Nu pot să nu observ că ele decurg din laxitatea morală instaurată în ultimii zece ani.
Cam de atunci universităţile au ajuns veritabile dughene de comercializat diplome: la un ghişeu plăteşti taxele de şcolarizare, la celălalt - fără să treci trei ani pe la cursuri - îţi ridici diploma obţinută cu sudoarea buzunarului. Timoraţi de un sistem administrativ tot mai dezastruos, profesorii au devenit de-o indulgenţă părintească. Când o universitate de mare tradiţie face paşi fermi spre faliment, problema nu mai e doar a acelei universităţi, ci a ţării însăşi.
oria Ghibuţiu: "Un sondaj văratic, glisând viguros pe panta generalizării, ne-a adus la sfârşitul săptămânii trecute o ştire reconfortantă: cei mai răi turişti, adică ireverenţioşii, cei strânşi la pungă şi cei incapabili să comunice într-un grai de circulaţie internaţională altfel decât prin agitarea membrelor superioare, nu suntem noi."
Sunt francezii, arată studiul făcut în 27 de ţări pe baza opiniilor formulate de aproximativ 40.000 de hotelieri.
Vă imaginaţi ce torente - ca să fim în ton cu actualitatea meteorologică - de indignare ar fi generat prezenţa noastră în această ierarhie, a turiştilor de ocară! Cum s-ar fi simţit zgândărit sentimentul de patriotism, care nu ia vacanţă niciodată!
Dar de ce să fim socotiţi printre cei mai răi, la o adică? Afară nu părem nici zgârciţi, nici nepoliticoşi, iar în engleză o rupem binişor. Dacă luăm în considerare criteriile studiului despre care vorbim, aş zice că, recent, i-am întâlnit pe cei mai apreciaţi turişti din lume. S-a întâmplat în Turcia, dar veţi fi de acord că următorul episod se putea desfăşura oriunde.
Într-o staţiune estivală de la Marea Egee, e acostat un catamaran. După cum se laudă gazdele, e adresa celor mai în vogă petreceri de pe toată coasta. Ca să ajungi pe vasul transformat în club trebuie să stai la o coadă cum vezi în filmele americane, să plăteşti douăzeci de euro intrarea, să le placă gealaţilor de la intrare fizionomia ta şi, nu în ultimul rând, să te pregăteşti sufleteşte să revii la ţărm după cinci dimineaţa.
Pe catamaranul respectiv sunt două mese
mai acătării. Aţi intuit corect, în noaptea cu pricina ambele erau ocupate de români (însoţiţi de tinerele lor partenere, toate în rochii scurte şi scumpe
) afişând o bunăstare cam stridentă în raport cu vremurile pe care le trăim. Generozitate? S-a cheltuit în neştire, au curs valuri din cea mai scumpă băutură, iar ghidul local care îi îndrumase acolo trebuie că a încasat cel mai generos comision
al sezonului. Politeţe? N-a avut nimeni nimic de obiectat, în condiţiile fraternizării cu barmanii, cu artiştii fotografi (zece euro pentru două bucăţi la minut) sau chiar cu animatorii transsexuali. Iar când personalul e răsfăţat cu bacşişuri, acestea ţin loc de orice limbă străină.
Sunt francezii, arată studiul făcut în 27 de ţări pe baza opiniilor formulate de aproximativ 40.000 de hotelieri.
Vă imaginaţi ce torente - ca să fim în ton cu actualitatea meteorologică - de indignare ar fi generat prezenţa noastră în această ierarhie, a turiştilor de ocară! Cum s-ar fi simţit zgândărit sentimentul de patriotism, care nu ia vacanţă niciodată!
Dar de ce să fim socotiţi printre cei mai răi, la o adică? Afară nu părem nici zgârciţi, nici nepoliticoşi, iar în engleză o rupem binişor. Dacă luăm în considerare criteriile studiului despre care vorbim, aş zice că, recent, i-am întâlnit pe cei mai apreciaţi turişti din lume. S-a întâmplat în Turcia, dar veţi fi de acord că următorul episod se putea desfăşura oriunde.
Într-o staţiune estivală de la Marea Egee, e acostat un catamaran. După cum se laudă gazdele, e adresa celor mai în vogă petreceri de pe toată coasta. Ca să ajungi pe vasul transformat în club trebuie să stai la o coadă cum vezi în filmele americane, să plăteşti douăzeci de euro intrarea, să le placă gealaţilor de la intrare fizionomia ta şi, nu în ultimul rând, să te pregăteşti sufleteşte să revii la ţărm după cinci dimineaţa.
Pe catamaranul respectiv sunt două mese
mai acătării. Aţi intuit corect, în noaptea cu pricina ambele erau ocupate de români (însoţiţi de tinerele lor partenere, toate în rochii scurte şi scumpe
) afişând o bunăstare cam stridentă în raport cu vremurile pe care le trăim. Generozitate? S-a cheltuit în neştire, au curs valuri din cea mai scumpă băutură, iar ghidul local care îi îndrumase acolo trebuie că a încasat cel mai generos comision
al sezonului. Politeţe? N-a avut nimeni nimic de obiectat, în condiţiile fraternizării cu barmanii, cu artiştii fotografi (zece euro pentru două bucăţi la minut) sau chiar cu animatorii transsexuali. Iar când personalul e răsfăţat cu bacşişuri, acestea ţin loc de orice limbă străină.
Deoarece un asemenea tip de decizie este irevocabil si imposibil de contestat, consecinta directa a declararii OUG-ului respectiv (publicat in Monitorul Oficial nr. 84 din 11.02.2009) ca fiind neconstitutional este ca intreaga functionare legala a actualei formule administrative a Guvernului Romaniei este ea insasi neconstitutionala. Prin urmare, toate deciziile luate din momentul aplicarii ordonantei respective si a organismelor sau agentiilor create sau reformate in actuala structura pot fi contestate in orice instanta nationala sau internationala. Este vorba despre elemente esentiale ale guvernarii: stabilirea schemei organizatorice a cabinetelor demnitarilor, componenta si atributiile Departamentului pentru Afaceri Europene precum si ridicarea sefului acestuia la rang de ministru, regulamentul de functionare al Cancelariei Primului-Ministru si, din nou, ridicarea sefului acestui organism la rang de ministru, atributiile de coordonare ale viceprim-ministrului, desfiintarea Departamentului de Control al Guvernului si infiintarea Corpului de Control al Primului Ministru, trecerea Departamentului pentru Lupta Antifrauda din structura Cancelariei Primului-Ministru in cadrul aparatului de lucru al Guvernului...
In aceste zile, urmeaza sa se ia in discutie de catre Consiliul Superior al Magistraturii cazul procurorului Angela Ciurea, pe motiv ca s-a intalnit la Nisa cu bulgarul Stamen Stantchev, judecat pentru spionaj. Daca pana acum procuroarea s-a aflat si este in postura de acuzata, de saptamana trecuta ea a devenit si acuzatoare la adresa fostilor sai sefi din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT). Aceasta trasatura specifica procurorului se spune ca a ignorat-o in cazul spionului bulgar. Printr-o scrisoare aparuta in “Q Magazine”, Angela Ciurea cere protectie mai multor institutii si dezvaluie sicanele si abuzurile la care a fost supusa: superiorii au intervenit in activitatea ei, impunandu-i pe cine sa cerceteze sau nu in dosare sensibile; a cercetat figuri marcante ale vietii politice sau economice romanesti in dosare privind siguranta nationala a Romaniei; sefii i-au cerut insistent sa nu ancheteze anumite persoane in dosare privind traficul de armament din Romania (cauza separata din dosarul fugii lui Omar Hayssam), ALRO Slatina, NuclearElectrica (si acestea disjunse din anchetele de spionaj referitoare la privatizarile strategice; la scurt timp dupa ce a fost numita procuror adjunct al DIICOT, sefii i-au cerut sa se retraga din aceste dosare).
Doua intrebari se impun inca de la inceput. De ce a ajuns Angela Ciurea sa faca aceste dezvaluiri abia acum, cand CSM trebuie sa decida asupra viitorului ei in magistratura? Ea a lucrat in Parchetul General din 2006 pana in 2009. In scrisoarea deschisa, Angela Ciurea spune ca, inca de la inceputul activitatii sale ca adjunct la DIICOT, a avut probleme cu superiorii care ii dadeau ordine, impotriva convingerilor ei, in dosare cu nume grele. Daca ar fi facut imediat o conferinta de presa si ar fi denuntat pe sefii sai, lumea ar fi privit-o ca pe o eroina, prima femeie procuror care a ajuns sa se lupte cu mafia din propriul sistem. Asa insa, pare ca lanseaza aceste atacuri incercand o palida aparare.
A doua intrebare este de ce sa ceara protectie si cui? Cand ceri protectie, inseamna ca vrei sa te aperi de atacurile lansate de cineva impotriva persoanei tale. Asta inseamna ca, desi a fost destituita si data pe mana CSM, cineva doreste sa-i faca rau in continuare. Asa se explica, probabil, aceasta scrisoare lansata chiar in ultimul ceas. Daca a fost amenintata in vreun fel, Angela Ciurea ar trebui sa iasa in public si sa spuna cine este persoana sau institutia care vrea sa o intimideze?
Amenintari
La cel de-al treilea summit mondial al procurorilor generali si procurorilor-sefi, tinut la Bucuresti in luna martie, primul-ministru Emil Boc i-a sfatuit pe magistrati sa nu raspunda unor apeluri politice si le-a spus ca stie ce fel de presiuni sunt exercitate in sistemul judiciar: politice, mediatice, populare, tentatia coruptiei, chiar si amenintari fizice. Dupa ce s-a incheiat reuniunea, cu toate ca i s-a cerut premierului sa vina cu exemple concrete, acesta nu a facut-o. Pentru Angela Ciurea ar fi fost un bun prilej sa scape de acea corvoada, dar sa se si afirme. Daca nici acum nu va iesi cu declaratii concrete, inseamna ca toate aceste demersuri tardive ale ei au legatura doar cu sedinta procurorilor de la CSM, care va decide daca o mai pastreaza sau nu in magistratura.
Nisa
Procurorului i se imputa ca, potrivit unor probe aduse de serviciile secrete romanesti, pe 5 decembrie 2008 a calatorit pe banii bulgarului (avion si cazare) la Nisa, unde s-a intalnit cu el si a purtat o discutie. Deplasarea a facut-o fara sa-si anunte superiorii. Totodata, in sesizarea prin care Laura Codruta Kövesi cere cercetarea disciplinara se mai spune ca, in sedinta din 14 martie 2008, prin care Stamen Stantchev a fost pus in libertate, Angela Ciurea nu a declarat recurs, desi primise ordin de la sefi. Parea ca l-a ajutat sa fie liber in luna martie, iar cateva luni mai tarziu, de Mos Nicolae, s-a dus sa-si ia tainul.
In aparare, procurorul anchetat spune ca si-a platit excursia de la a la z (inclusiv apa minerala de la bar). Inainte de a pleca in calatorie, Angela Ciurea l-a sunat pe mobil pe Stamen Stantchev, spunandu-i ca are nevoie de el pentru niste clarificari. Orasul ales de bulgar a fost Nisa.
Nume grele
In calatorie, ea a fost insotita de avocatul bulgarului, in prezenta caruia s-a purtat discutia. Astfel, procurorul a venit de acasa cu un set de intrebari (circa zece) care vizau cateva cauze. S-au rostit nume ca Adriean Videanu, Radu Berceanu si, tangential, Traian Basescu. La un moment dat, bulgarul a povestit o faza de pe vremea cand Primaria Capitalei facuse o licitatie de achizitionare a tramvaielor. Stantchev venise chiar atunci in tara (noiembrie 2006) pentru a depune plangere impotriva lui Adriean Videanu, primarul general al Capitalei pe atunci. Bulgarul era reprezentantul “Skoda” in Romania, iar firma sa fusese scoasa de la acea privatizare a tramvaielor. Nu a mai apucat sa depuna plangere, fiindca a doua zi a fost arestat in dosarul de spionaj. Angela Ciurea l-a intrebat daca are dovezi si i-a dat adresa de mail bulgarului, acesta urmand sa ii povesteasca in scris cu lux de amanunte si sa aduca si dovezi. Nici ea nu a mai avut ce sa faca cu aceste informatii, pentru ca, la doua zile, a fost destituita. Procurorul l-a mai intrebat de ALRO si NuclearElectrica si daca stie de niste conturi din strainatate alimentate cu bani scosi din Romania. S-a mai interesat de un trafic de arme si de fostul sef de la OMV. Intalnirea a durat aproape trei ore, procurorul lipsind din tara practic de vineri (ora 23.00) pana sambata noaptea (ora 4.30), adica intre 5 si 7 decembrie 2008. Pentru aceasta vizita-fulger este acum cercetata, fiindca a plecat din tara fara sa anunte conducerea DIICOT. Ramane de vazut daca procurorul va fi gasit vinovat pentru ca s-a intalnit in particular cu inculpatul sau. Dar, mai mult ca sigur, nu vom afla niciodata ce informatii a primit de la spionul bulgar si daca cineva este interesat sa le valorifice.
Doua intrebari se impun inca de la inceput. De ce a ajuns Angela Ciurea sa faca aceste dezvaluiri abia acum, cand CSM trebuie sa decida asupra viitorului ei in magistratura? Ea a lucrat in Parchetul General din 2006 pana in 2009. In scrisoarea deschisa, Angela Ciurea spune ca, inca de la inceputul activitatii sale ca adjunct la DIICOT, a avut probleme cu superiorii care ii dadeau ordine, impotriva convingerilor ei, in dosare cu nume grele. Daca ar fi facut imediat o conferinta de presa si ar fi denuntat pe sefii sai, lumea ar fi privit-o ca pe o eroina, prima femeie procuror care a ajuns sa se lupte cu mafia din propriul sistem. Asa insa, pare ca lanseaza aceste atacuri incercand o palida aparare.
A doua intrebare este de ce sa ceara protectie si cui? Cand ceri protectie, inseamna ca vrei sa te aperi de atacurile lansate de cineva impotriva persoanei tale. Asta inseamna ca, desi a fost destituita si data pe mana CSM, cineva doreste sa-i faca rau in continuare. Asa se explica, probabil, aceasta scrisoare lansata chiar in ultimul ceas. Daca a fost amenintata in vreun fel, Angela Ciurea ar trebui sa iasa in public si sa spuna cine este persoana sau institutia care vrea sa o intimideze?
Amenintari
La cel de-al treilea summit mondial al procurorilor generali si procurorilor-sefi, tinut la Bucuresti in luna martie, primul-ministru Emil Boc i-a sfatuit pe magistrati sa nu raspunda unor apeluri politice si le-a spus ca stie ce fel de presiuni sunt exercitate in sistemul judiciar: politice, mediatice, populare, tentatia coruptiei, chiar si amenintari fizice. Dupa ce s-a incheiat reuniunea, cu toate ca i s-a cerut premierului sa vina cu exemple concrete, acesta nu a facut-o. Pentru Angela Ciurea ar fi fost un bun prilej sa scape de acea corvoada, dar sa se si afirme. Daca nici acum nu va iesi cu declaratii concrete, inseamna ca toate aceste demersuri tardive ale ei au legatura doar cu sedinta procurorilor de la CSM, care va decide daca o mai pastreaza sau nu in magistratura.
Nisa
Procurorului i se imputa ca, potrivit unor probe aduse de serviciile secrete romanesti, pe 5 decembrie 2008 a calatorit pe banii bulgarului (avion si cazare) la Nisa, unde s-a intalnit cu el si a purtat o discutie. Deplasarea a facut-o fara sa-si anunte superiorii. Totodata, in sesizarea prin care Laura Codruta Kövesi cere cercetarea disciplinara se mai spune ca, in sedinta din 14 martie 2008, prin care Stamen Stantchev a fost pus in libertate, Angela Ciurea nu a declarat recurs, desi primise ordin de la sefi. Parea ca l-a ajutat sa fie liber in luna martie, iar cateva luni mai tarziu, de Mos Nicolae, s-a dus sa-si ia tainul.
In aparare, procurorul anchetat spune ca si-a platit excursia de la a la z (inclusiv apa minerala de la bar). Inainte de a pleca in calatorie, Angela Ciurea l-a sunat pe mobil pe Stamen Stantchev, spunandu-i ca are nevoie de el pentru niste clarificari. Orasul ales de bulgar a fost Nisa.
Nume grele
In calatorie, ea a fost insotita de avocatul bulgarului, in prezenta caruia s-a purtat discutia. Astfel, procurorul a venit de acasa cu un set de intrebari (circa zece) care vizau cateva cauze. S-au rostit nume ca Adriean Videanu, Radu Berceanu si, tangential, Traian Basescu. La un moment dat, bulgarul a povestit o faza de pe vremea cand Primaria Capitalei facuse o licitatie de achizitionare a tramvaielor. Stantchev venise chiar atunci in tara (noiembrie 2006) pentru a depune plangere impotriva lui Adriean Videanu, primarul general al Capitalei pe atunci. Bulgarul era reprezentantul “Skoda” in Romania, iar firma sa fusese scoasa de la acea privatizare a tramvaielor. Nu a mai apucat sa depuna plangere, fiindca a doua zi a fost arestat in dosarul de spionaj. Angela Ciurea l-a intrebat daca are dovezi si i-a dat adresa de mail bulgarului, acesta urmand sa ii povesteasca in scris cu lux de amanunte si sa aduca si dovezi. Nici ea nu a mai avut ce sa faca cu aceste informatii, pentru ca, la doua zile, a fost destituita. Procurorul l-a mai intrebat de ALRO si NuclearElectrica si daca stie de niste conturi din strainatate alimentate cu bani scosi din Romania. S-a mai interesat de un trafic de arme si de fostul sef de la OMV. Intalnirea a durat aproape trei ore, procurorul lipsind din tara practic de vineri (ora 23.00) pana sambata noaptea (ora 4.30), adica intre 5 si 7 decembrie 2008. Pentru aceasta vizita-fulger este acum cercetata, fiindca a plecat din tara fara sa anunte conducerea DIICOT. Ramane de vazut daca procurorul va fi gasit vinovat pentru ca s-a intalnit in particular cu inculpatul sau. Dar, mai mult ca sigur, nu vom afla niciodata ce informatii a primit de la spionul bulgar si daca cineva este interesat sa le valorifice.
In aceste zile, urmeaza sa se ia in discutie de catre Consiliul Superior al Magistraturii cazul procurorului Angela Ciurea, pe motiv ca s-a intalnit la Nisa cu bulgarul Stamen Stantchev, judecat pentru spionaj. Daca pana acum procuroarea s-a aflat si este in postura de acuzata, de saptamana trecuta ea a devenit si acuzatoare la adresa fostilor sai sefi din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT). Aceasta trasatura specifica procurorului se spune ca a ignorat-o in cazul spionului bulgar. Printr-o scrisoare aparuta in “Q Magazine”, Angela Ciurea cere protectie mai multor institutii si dezvaluie sicanele si abuzurile la care a fost supusa: superiorii au intervenit in activitatea
ei, impunandu-i pe cine sa cerceteze sau nu in dosare sensibile; a cercetat figuri marcante ale vietii politice sau economice romanesti in dosare privind siguranta nationala a Romaniei; sefii i-au cerut insistent sa nu ancheteze anumite persoane in dosare privind traficul de armament din Romania (cauza separata din dosarul fugii lui Omar Hayssam), ALRO Slatina, NuclearElectrica (si acestea disjunse din anchetele de spionaj referitoare la privatizarile strategice; la scurt timp dupa ce a fost numita procuror adjunct al DIICOT, sefii i-au cerut sa se retraga din aceste dosare).
Doua intrebari se impun inca de la inceput. De ce a ajuns Angela Ciurea sa faca aceste dezvaluiri abia acum, cand CSM trebuie sa decida asupra viitorului ei in magistratura? Ea a lucrat in Parchetul
General din 2006 pana in 2009. In scrisoarea deschisa, Angela Ciurea spune ca, inca de la inceputul activitatii sale ca adjunct la DIICOT, a avut probleme cu superiorii care ii dadeau ordine, impotriva convingerilor ei, in dosare cu nume grele. Daca ar fi facut imediat o conferinta de presa si ar fi denuntat pe sefii sai, lumea ar fi privit-o ca pe o eroina, prima femeie procuror care a ajuns sa se lupte cu mafia din propriul sistem. Asa insa, pare ca lanseaza aceste atacuri incercand o palida aparare.
A doua intrebare este de ce sa ceara protectie si cui? Cand ceri protectie, inseamna ca vrei sa te aperi de atacurile lansate de cineva impotriva persoanei tale. Asta inseamna ca, desi a fost destituita si data pe mana CSM, cineva doreste sa-i faca rau in continuare. Asa se explica, probabil, aceasta scrisoare lansata chiar in ultimul ceas. Daca a fost amenintata in vreun fel, Angela Ciurea ar trebui sa iasa in public si sa spuna cine este persoana sau institutia care vrea sa o intimideze?
Amenintari
La cel de-al treilea summit mondial al procurorilor generali si procurorilor-sefi, tinut la Bucuresti
in luna martie, primul-ministru Emil Boc i-a sfatuit pe magistrati sa nu raspunda unor apeluri politice si le-a spus ca stie ce fel de presiuni sunt exercitate in sistemul judiciar: politice, mediatice, populare, tentatia coruptiei, chiar si amenintari fizice. Dupa ce s-a incheiat reuniunea, cu toate ca i s-a cerut premierului sa vina cu exemple concrete, acesta nu a facut-o. Pentru Angela Ciurea ar fi fost un bun prilej sa scape de acea corvoada, dar sa se si afirme. Daca nici acum nu va iesi cu declaratii concrete, inseamna ca toate aceste demersuri tardive ale ei au legatura doar cu sedinta procurorilor de la CSM, care va decide daca o mai pastreaza sau nu in magistratura.
Nisa
Procurorului i se imputa ca, potrivit unor probe aduse de serviciile secrete romanesti, pe 5 decembrie 2008 a calatorit pe banii bulgarului (avion si cazare) la Nisa, unde s-a intalnit cu el si a purtat o discutie. Deplasarea a facut-o fara sa-si anunte superiorii. Totodata, in sesizarea prin care Laura Codruta Kövesi cere cercetarea disciplinara se mai spune ca, in sedinta din 14 martie 2008, prin care Stamen Stantchev a fost pus in libertate, Angela Ciurea nu a declarat recurs, desi primise ordin de la sefi. Parea ca l-a ajutat sa fie liber in luna martie, iar cateva luni mai tarziu, de Mos Nicolae, s-a dus sa-si ia tainul.
In aparare, procurorul anchetat spune ca si-a platit excursia de la a la z (inclusiv apa minerala de la bar). Inainte de a pleca in calatorie, Angela Ciurea l-a sunat pe mobil pe Stamen Stantchev, spunandu-i ca are nevoie de el pentru niste clarificari. Orasul ales de bulgar a fost Nisa.
Nume grele
In calatorie, ea a fost insotita de avocatul bulgarului, in prezenta caruia s-a purtat discutia. Astfel, procurorul a venit de acasa cu un set de intrebari (circa zece) care vizau cateva cauze. S-au rostit nume ca Adriean Videanu, Radu Berceanu si, tangential, Traian Basescu. La un moment dat, bulgarul a povestit o faza de pe vremea cand Primaria Capitalei facuse o licitatie de achizitionare a tramvaielor. Stantchev venise chiar atunci in tara (noiembrie 2006) pentru a depune plangere impotriva lui Adriean Videanu, primarul general al Capitalei pe atunci. Bulgarul era reprezentantul “Skoda” in Romania, iar firma
sa fusese scoasa de la acea privatizare a tramvaielor. Nu a mai apucat sa depuna plangere, fiindca a doua zi a fost arestat in dosarul de spionaj. Angela Ciurea l-a intrebat daca are dovezi si i-a dat adresa de mail bulgarului, acesta urmand sa ii povesteasca in scris cu lux de amanunte si sa aduca si dovezi. Nici ea nu a mai avut ce sa faca cu aceste informatii, pentru ca, la doua zile, a fost destituita. Procurorul l-a mai intrebat de ALRO si NuclearElectrica si daca stie de niste conturi din strainatate alimentate cu bani scosi din Romania. S-a mai interesat de un trafic de arme si de fostul sef de la OMV. Intalnirea a durat aproape trei ore, procurorul lipsind din tara practic de vineri (ora 23.00) pana sambata noaptea (ora 4.30), adica intre 5 si 7 decembrie 2008. Pentru aceasta vizita-fulger este acum cercetata, fiindca a plecat din tara fara sa anunte conducerea DIICOT. Ramane de vazut daca procurorul va fi gasit vinovat pentru ca s-a intalnit in particular cu inculpatul sau. Dar, mai mult ca sigur, nu vom afla niciodata ce informatii a primit de la spionul bulgar si daca cineva este interesat sa le valorifice.
ei, impunandu-i pe cine sa cerceteze sau nu in dosare sensibile; a cercetat figuri marcante ale vietii politice sau economice romanesti in dosare privind siguranta nationala a Romaniei; sefii i-au cerut insistent sa nu ancheteze anumite persoane in dosare privind traficul de armament din Romania (cauza separata din dosarul fugii lui Omar Hayssam), ALRO Slatina, NuclearElectrica (si acestea disjunse din anchetele de spionaj referitoare la privatizarile strategice; la scurt timp dupa ce a fost numita procuror adjunct al DIICOT, sefii i-au cerut sa se retraga din aceste dosare).
Doua intrebari se impun inca de la inceput. De ce a ajuns Angela Ciurea sa faca aceste dezvaluiri abia acum, cand CSM trebuie sa decida asupra viitorului ei in magistratura? Ea a lucrat in Parchetul
General din 2006 pana in 2009. In scrisoarea deschisa, Angela Ciurea spune ca, inca de la inceputul activitatii sale ca adjunct la DIICOT, a avut probleme cu superiorii care ii dadeau ordine, impotriva convingerilor ei, in dosare cu nume grele. Daca ar fi facut imediat o conferinta de presa si ar fi denuntat pe sefii sai, lumea ar fi privit-o ca pe o eroina, prima femeie procuror care a ajuns sa se lupte cu mafia din propriul sistem. Asa insa, pare ca lanseaza aceste atacuri incercand o palida aparare.
A doua intrebare este de ce sa ceara protectie si cui? Cand ceri protectie, inseamna ca vrei sa te aperi de atacurile lansate de cineva impotriva persoanei tale. Asta inseamna ca, desi a fost destituita si data pe mana CSM, cineva doreste sa-i faca rau in continuare. Asa se explica, probabil, aceasta scrisoare lansata chiar in ultimul ceas. Daca a fost amenintata in vreun fel, Angela Ciurea ar trebui sa iasa in public si sa spuna cine este persoana sau institutia care vrea sa o intimideze?
Amenintari
La cel de-al treilea summit mondial al procurorilor generali si procurorilor-sefi, tinut la Bucuresti
in luna martie, primul-ministru Emil Boc i-a sfatuit pe magistrati sa nu raspunda unor apeluri politice si le-a spus ca stie ce fel de presiuni sunt exercitate in sistemul judiciar: politice, mediatice, populare, tentatia coruptiei, chiar si amenintari fizice. Dupa ce s-a incheiat reuniunea, cu toate ca i s-a cerut premierului sa vina cu exemple concrete, acesta nu a facut-o. Pentru Angela Ciurea ar fi fost un bun prilej sa scape de acea corvoada, dar sa se si afirme. Daca nici acum nu va iesi cu declaratii concrete, inseamna ca toate aceste demersuri tardive ale ei au legatura doar cu sedinta procurorilor de la CSM, care va decide daca o mai pastreaza sau nu in magistratura.
Nisa
Procurorului i se imputa ca, potrivit unor probe aduse de serviciile secrete romanesti, pe 5 decembrie 2008 a calatorit pe banii bulgarului (avion si cazare) la Nisa, unde s-a intalnit cu el si a purtat o discutie. Deplasarea a facut-o fara sa-si anunte superiorii. Totodata, in sesizarea prin care Laura Codruta Kövesi cere cercetarea disciplinara se mai spune ca, in sedinta din 14 martie 2008, prin care Stamen Stantchev a fost pus in libertate, Angela Ciurea nu a declarat recurs, desi primise ordin de la sefi. Parea ca l-a ajutat sa fie liber in luna martie, iar cateva luni mai tarziu, de Mos Nicolae, s-a dus sa-si ia tainul.
In aparare, procurorul anchetat spune ca si-a platit excursia de la a la z (inclusiv apa minerala de la bar). Inainte de a pleca in calatorie, Angela Ciurea l-a sunat pe mobil pe Stamen Stantchev, spunandu-i ca are nevoie de el pentru niste clarificari. Orasul ales de bulgar a fost Nisa.
Nume grele
In calatorie, ea a fost insotita de avocatul bulgarului, in prezenta caruia s-a purtat discutia. Astfel, procurorul a venit de acasa cu un set de intrebari (circa zece) care vizau cateva cauze. S-au rostit nume ca Adriean Videanu, Radu Berceanu si, tangential, Traian Basescu. La un moment dat, bulgarul a povestit o faza de pe vremea cand Primaria Capitalei facuse o licitatie de achizitionare a tramvaielor. Stantchev venise chiar atunci in tara (noiembrie 2006) pentru a depune plangere impotriva lui Adriean Videanu, primarul general al Capitalei pe atunci. Bulgarul era reprezentantul “Skoda” in Romania, iar firma
sa fusese scoasa de la acea privatizare a tramvaielor. Nu a mai apucat sa depuna plangere, fiindca a doua zi a fost arestat in dosarul de spionaj. Angela Ciurea l-a intrebat daca are dovezi si i-a dat adresa de mail bulgarului, acesta urmand sa ii povesteasca in scris cu lux de amanunte si sa aduca si dovezi. Nici ea nu a mai avut ce sa faca cu aceste informatii, pentru ca, la doua zile, a fost destituita. Procurorul l-a mai intrebat de ALRO si NuclearElectrica si daca stie de niste conturi din strainatate alimentate cu bani scosi din Romania. S-a mai interesat de un trafic de arme si de fostul sef de la OMV. Intalnirea a durat aproape trei ore, procurorul lipsind din tara practic de vineri (ora 23.00) pana sambata noaptea (ora 4.30), adica intre 5 si 7 decembrie 2008. Pentru aceasta vizita-fulger este acum cercetata, fiindca a plecat din tara fara sa anunte conducerea DIICOT. Ramane de vazut daca procurorul va fi gasit vinovat pentru ca s-a intalnit in particular cu inculpatul sau. Dar, mai mult ca sigur, nu vom afla niciodata ce informatii a primit de la spionul bulgar si daca cineva este interesat sa le valorifice.
Aflat in vizita pe Valea Muresului, participand la o sarbatoare a locului, la Rastolita, in judetul Mures, presedintele Romaniei a spus, printre altele:
"... Sunteti oameni care cred in Dumnezeu, cred in cultura si traditia poporului roman si, mai ales, o pastreaza si astazi, in timpuri in care foarte multi arata dispret fata de tot ce e romanesc si se tot uita catre vest, catre nord, catre sud, catre est, numai la tara lor nu se uita". Dojana prezidentiala fata de compatriotii cu reflexe cosmopolite este insa, la drept vorbind, numai pe jumatate intemeiata. Impasurile economiei noastre, dificultatile integrarii intr-o viata
sociala in care legalitatea si competitia onesta isi fac cu greu loc printre promovarile pe criterii de clan sau de complicitate mafiota si in care, ca sa castigi un salariu, adeseori trebuie mai intai sa dai echivalentul a zece stipendii lunare "nasului" caruia ii castigi astfel bunavointa sunt motive
suficient de intemeiate pentru ca oamenii, tineri sau maturi, sa priveasca plini de speranta alte orizonturi.
Ei nazuiesc ba la un sistem legal stabil si efectiv, fie la castiguri mai substantiale si sanse mai mari la o viata demna, cautandu-le infrigurati in toate punctele cardinale, indiferent unde le-ar afla. Nimic nefiresc, de neinteles, asadar, in aceasta dovada ca instinctul vietii este mai puternic
decat resemnarea si, fie vorba intre noi, fara acesti oameni ai initiativei nestanjenite si ai instinctului libertatii economia romaneasca si bunastarea celor ramasi ar fi si mai grav afectate decat sunt in momentul de fata.
A interpreta ca dispret fata de valorile romanesti asemenea atitudini inseamna sa nu intelegi fenomenul. In general, oamenii nu dispretuiesc valorile de la sine, lor le poate lipsi priceperea de a le intelege si asuma (dar atunci vina cade pe educatia de acasa si din scoala). Insa, pentru ca vine o vreme cand formula miraculoasa "valori romanesti" trebuie dezghiocata, nemaifiind instantaneu clar despre ce este vorba atunci cand e invocata, trebuie spus ca indaratul ei se ascund multe si felurite lucruri. Intra aici figuri si evenimente istorice, Rovine si Mircea cel Batran, Vaslui si stefan cel Mare, Calugareni si Mihai Viteazul, dar si ornamentele oualor impistrite si ale costumelor populare, hora si balada.
Ar mai fi apoi si valori civice si etice, precum simtul dreptatii al lui Vlad Tepes, luat ca reper, sau dorinta de libertate sociala a lui Horia, precum si revolta impotriva asupririi straine a lui Radu de la Afumati. Sau stralucirea performantei artistice (George Enescu) si sportive (Nadia). Apartenenta la crestinism, ortodox pentru unii, de alte confesiuni pentru altii. Ei bine, cum Romania basesciana trece printr-o cotitura istorica, integrandu-se pentru prima
oara in destinul ei in intr-o federatie continentala (UE) si aliante transcontinentale (NATO), presedintele ar trebui sa priceapa cel dintai ca noul context presupune ajustari de doctrina si redefiniri.
Asa cum Mihai Viteazul nu era mai putin roman pentru ca lupta in fruntea mercenarilor Habsburgilor pentru Transilvania, nici generatia actuala nu isi pierde identitatea fiindca nu mai adera, precum omul din trecut, la ritualul jocului
popular duminical din fata bisericii satului sau pentru ca prefera sa asculte si alta muzica decat cea populara. Nu mai suntem o lume de sate, iar asezarile rurale au devenit mai curand refugiul somerilor de la oras si resedintele estivale ale imbogatitilor. si nu mai traim vremurile de dictatura bruna cand Nae Ionescu ori Nichifor Crainic puneau semnul egal intre a fi roman si a fi ortodox.
"... Sunteti oameni care cred in Dumnezeu, cred in cultura si traditia poporului roman si, mai ales, o pastreaza si astazi, in timpuri in care foarte multi arata dispret fata de tot ce e romanesc si se tot uita catre vest, catre nord, catre sud, catre est, numai la tara lor nu se uita". Dojana prezidentiala fata de compatriotii cu reflexe cosmopolite este insa, la drept vorbind, numai pe jumatate intemeiata. Impasurile economiei noastre, dificultatile integrarii intr-o viata
sociala in care legalitatea si competitia onesta isi fac cu greu loc printre promovarile pe criterii de clan sau de complicitate mafiota si in care, ca sa castigi un salariu, adeseori trebuie mai intai sa dai echivalentul a zece stipendii lunare "nasului" caruia ii castigi astfel bunavointa sunt motive
suficient de intemeiate pentru ca oamenii, tineri sau maturi, sa priveasca plini de speranta alte orizonturi.
Ei nazuiesc ba la un sistem legal stabil si efectiv, fie la castiguri mai substantiale si sanse mai mari la o viata demna, cautandu-le infrigurati in toate punctele cardinale, indiferent unde le-ar afla. Nimic nefiresc, de neinteles, asadar, in aceasta dovada ca instinctul vietii este mai puternic
decat resemnarea si, fie vorba intre noi, fara acesti oameni ai initiativei nestanjenite si ai instinctului libertatii economia romaneasca si bunastarea celor ramasi ar fi si mai grav afectate decat sunt in momentul de fata.
A interpreta ca dispret fata de valorile romanesti asemenea atitudini inseamna sa nu intelegi fenomenul. In general, oamenii nu dispretuiesc valorile de la sine, lor le poate lipsi priceperea de a le intelege si asuma (dar atunci vina cade pe educatia de acasa si din scoala). Insa, pentru ca vine o vreme cand formula miraculoasa "valori romanesti" trebuie dezghiocata, nemaifiind instantaneu clar despre ce este vorba atunci cand e invocata, trebuie spus ca indaratul ei se ascund multe si felurite lucruri. Intra aici figuri si evenimente istorice, Rovine si Mircea cel Batran, Vaslui si stefan cel Mare, Calugareni si Mihai Viteazul, dar si ornamentele oualor impistrite si ale costumelor populare, hora si balada.
Ar mai fi apoi si valori civice si etice, precum simtul dreptatii al lui Vlad Tepes, luat ca reper, sau dorinta de libertate sociala a lui Horia, precum si revolta impotriva asupririi straine a lui Radu de la Afumati. Sau stralucirea performantei artistice (George Enescu) si sportive (Nadia). Apartenenta la crestinism, ortodox pentru unii, de alte confesiuni pentru altii. Ei bine, cum Romania basesciana trece printr-o cotitura istorica, integrandu-se pentru prima
oara in destinul ei in intr-o federatie continentala (UE) si aliante transcontinentale (NATO), presedintele ar trebui sa priceapa cel dintai ca noul context presupune ajustari de doctrina si redefiniri.
Asa cum Mihai Viteazul nu era mai putin roman pentru ca lupta in fruntea mercenarilor Habsburgilor pentru Transilvania, nici generatia actuala nu isi pierde identitatea fiindca nu mai adera, precum omul din trecut, la ritualul jocului
popular duminical din fata bisericii satului sau pentru ca prefera sa asculte si alta muzica decat cea populara. Nu mai suntem o lume de sate, iar asezarile rurale au devenit mai curand refugiul somerilor de la oras si resedintele estivale ale imbogatitilor. si nu mai traim vremurile de dictatura bruna cand Nae Ionescu ori Nichifor Crainic puneau semnul egal intre a fi roman si a fi ortodox.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
