Dimensiunea si complexitatea problemelor Bulgariei sunt, in mare, binecunoscute – de altfel, mai ales gratie bulgarilor insisi, care, realisti fiind, nici nu au incercat sa le ascunda. O justitie corupta – cu magistrati lipsiti de orice simt al responsabilitatii, ajunsi, probabil, invidia colegilor romani actualmente preocupati de proteste – prejudiciaza de ani de zile statul de drept. Brutalitatea deja notoriilor bande criminale continua sa ingrozeasca populatia neajutorata, in timp ce interlopii infiltreaza din ce in ce mai multe segmente ale statului. Scaderea constanta
a natalitatii in familiile cu profesii mainstream conduce la o veritabila criza demografica, dar si la intensificarea unor probleme sociale, deoarece in grupurile de la periferia societatii rata natalitatii ramane una mare.
Dar bulgarii nu s-au lasat prada disperarii. Continua sa dea dovada de o relativa incredere in procesul politic, astfel ca de curand – cu ocazia alegerilor generale din 5 iulie – prezenta la vot a fost de 61%. Tinerii si clasa mijlocie au decis sa nu boicoteze scrutinul, iar noul sistem de vot – 31 de parlamentari alesi, pentru prima oara, prin sistem majoritar, cu un singur tur de scrutin, 209 pe liste de partid, in baza sistemului proportional – a trecut, s-ar zice, testul. Precum se stie, fosta coalitie de guvernamant, compusa din Partidul Socialist Bulgar si Miscarea pentru Drepturi si Libertati a etnicilor turci, a inregistrat o infrangere de proportii, pierzand "pe mana ei", respectiv din cauza coruptiei si a arogantei afisate, care au impins electoratul agasat la urne, pecetluind rezultatul scrutinului.
Sase partide au obtinut, in final, mandate – dintre care unele s-au demonstrat a fi, ca si in Romania, simple rampe de lansare pentru politicieni reciclati. Vecinii bulgari au fost insa mai precoce la capitolul infiintarii de partide carora le-au oferit acum si sansa guvernarii – in timp ce in Romania acelasi melanj ba se ciorovaieste, ba se coalizeaza, ba se ia din nou la harta. Recent, bulgarii au votat majoritar pentru o formatiune relativ noua de centru-dreapta, anume Partidul Cetatenilor pentru Dezvoltarea Europeana a Bulgariei (GERB) – vehiculul optim pentru liderul ei, Boiko Borisov, a carui imagine de self-made-man ce respinge raspicat limbajul artificial al clasei politice a contribuit decisiv la succesul GERB.
Victoria lui Borisov da, deocamdata, anumite dureri de cap Bruxelles-ului, deoarece fostul pompier si karatist recurge deseori nu doar la un limbaj colorat, ci si la metode mai neortodoxe. Ex-bodyguardul care i-a pazit odinioara pe liderul comunist Todor Jivkov si pe fostul rege al Bulgariei Simeon de Saxa-Coburg-Gotha dupa intoarcerea acestuia in tara a descins in arena politica mai intai in calitate de primar general al capitalei Sofia, unde a declarat, initial, razboi crimei organizate – batalie ramasa insa fara rezultate concludente. Nimeni nu poate aprecia, in prezent, in ce fel de lider se va transforma Borisov – poate se va dori un haiduc modern al Balcanilor, poate va prefera rolul reformatorului dur in stilul
californianului Arnold Schwarzenegger, poate va incerca sa fie cate putin din fiecare.
Si la bulgari s-au cumparat
voturi, ba s-a decis chiar si eliberarea din detentie a catorva interlopi pentru ca acestia sa poata candida in calitate de independenti. Dar sistemul politic al vecinilor nu este nici pe departe atat de blocat precum cel romanesc. Bulgarii admit cu franchete ca tara lor se confrunta cu probleme serioase si tocmai din acest motiv se grabesc sa acorde Bruxelles-ului puteri sporite, pentru a putea beneficia de sprijin european la capitolul justitie si combaterea criminalitatii. UE a refuzat pana acum sa se implice concret, inghetand totusi in 2008 aproximativ 220 milioane de euro din fondurile de preaderare destinate tarii.
Din punct de vedere politic, Bulgaria se demonstreaza mai dinamica decat Romania – eventual pentru ca o buna
parte a populatiei considera tara ajunsa pe marginea prapastiei.
Dat fiind ca bulgarii sanctioneaza drastic metehnele partidelor, orice partid al vecinilor ar fi optat rapid
pentru retragerea unui ministru de teapa Monicai Iacob Ridzi si nicidecum pentru mentinerea sa in functie intru sfidarea bunului-simt si a inteligentei electoratului. In Romania insa, liderii populisti inca nu au inteles ca la baza oricarui nou mandat trebuie sa stea un set de politici eficiente, nu doar varii sesiuni foto/video de pe la parade militare sau intronizari de Inalt Prea Sfintiti. In Bulgaria, manipularile media – si ale justitiei, daca e sa dam crezare afirmatiilor lui Miron Mitrea – prestate de personaje gen Viorel Hrebenciuc ar fi condus de mult la proteste masive din partea activei societati civile a tarii.
Ramane de vazut daca partidul lui Borisov va actiona in conformitate cu titulatura pe care si-a ales-o, anume in spiritul dezvoltarii tarii si scurtarii drumului catre Europa. Cu cat populatia este mai vigilenta si angajata din punct de vedere politic, cu atat scade si posibilitatea unei declin total indus de politicieni mercenari. Spre deosebire, Romania aminteste, din nefericire, de o balta politica inghetata complet, neintrezarindu-se pentru moment nici cel mai mic semn de dezghet, recte de reinnoire politica. Pana si Republica Moldova da, in aceste luni, mai multe semne de dezmortire decat Romania.
