Onoarea familiei Ridzi“ a fost atât de pătată încât fiecare zi în care dna Ridzi întârzie în funcţia de ministru aduce penalităţi atât PD-L cât şi preşedintelui Băsescu (prin asociere directă) - precum un colet neridicat la timp din vamă. Simţind penibilul situaţiei, dl. Octavian Bellu a demisionat în locul şefei sale din postul de secretar de stat acuzând „colapsul“ din sport - lucru contrazis imediat de dna Ridzi.
Are dreptate: nu sportul ci ministerul sportului e în colaps după lovitura primită de la dna Ridzi pe care comisia parlamentară a acuzat-o de „delapidare şi abuz în serviciu“. Orice om normal ar fi evitat o asemenea agonie mediatică fugind de la primul
simptom - pe principiul igienic: cånd nu eşti de faţă nimeni nu poate să te bată. Dna Ritzi a recurs însă la toate trucurile ieftine şi proaste: subalternii sunt de vină, presa e rea, iar dånsa e victimă politică întrucåt „miza e în altă parte“. Dacă-i aşa, dna Ridzi trebuia (cu atåt mai mult) să-şi ferească miza. În calitate
de miză, dl Băsescu a reacţionat atåt de neinspirat încåt pare că şi-a pus singur gånd rău: „nu mă duceţi în subiecte minore pentru mine, ăsta-i subiect ce ţine de parlament, de partide, de premier“. Ce sus e preşedintele! Subiectul doamnei ministru n-ajunge pånă la înalta sa foarfecă, rezervată doar oilor mai de soi. În plus
, rezultă că parlamentul, partidele şi premierul se ocupă de probleme minore - pentru că de problemele majore nu se ocupă nimeni. Subiectul minor i-a provocat lui CT Popescu o întrebare puturoasă („v-o puteţi închipui pe dna Ridzi băş...du-se?“) unde aceasta „mănåncă fecale cu polonicul de argint“ fiind „o mumie, o fosilă vie
mai bătrånă decåt Iliescu“.
