Vedetele românilor care au dat farmec primelor ediţii ale festivalului „Cerbul de Aur“ şi oamenii care au moşit cu mintea, inima
şi talentul naşterea festivalului de la Braşov au fost ieri răsplătiţi cu diplome scrise cu litere de aur
Publicitate
• Constantin Drăghici s-a întors ieri la Braşov alături de Margareta Pîslaru, Iurie Darie, Sanda Ţăranu, Corina Chiriac şi Marina Voica ca să reînvie Cerbul anilor ’70
• La lăsarea serii, pe scena din Piaţa Sfatului tinerii vînători au pornit pe urmele Cerbului 2008
După 40 de ani
Intîlnirea titanilor
• Vedetele românilor care au dat farmec primelor ediţii ale festivalului „Cerbul de Aur“ şi oamenii care au moşit cu mintea, inima şi talentul naşterea festivalului de la Braşov au fost ieri răsplătite cu diplome scrise cu litere de aur
Timpul s-a oprit ieri în loc la întîlnirea titanilor care au moşit cu mintea, inima şi talentul lor naşterea festivalului de la Braşov şi au dat farmec primelor ediţii ale festivalului ,,Cerbul de Aur“. Lacrimi, strîngeri de mînă, îmbrăţişări, nostalgii şi rîuri de amintiri reînviate. Neuitatul Contantin Drăghici, alături de Margareta Pîslaru, Iurie Darie, Sanda Ţăranu, Corina Chiriac, Valeriu Lazarov, Marius Ţeicu sau Marina Voica. Ei şi toţi cei cărora timpul nu le poate şterge numele din istoria Cerbului de Aur, organizatorii ediţiei 2008 a festivalului le-au oferit diplome de onoare şi medalii jubiliare.
Pentru Corina Chiriac invitaţia a fost însă umbrită de regret. Ea a adus, într-o sacoşă veche, şi a aşezat apoi lîngă noile trofee, vechiul Cerb de bronz, cîştigat în 1971. Şi şi-a explicat gestul. Este singura vedetă, şi fostă laureată a Cerbului, care nu a fost invitată să cînte alături de artiştii români care au deschis aseară festivalul. ,,Pentru că nu am fost invitată la ediţia de anul acesta, am adus de acasă propriul meu «Cerb», care poate fi admirat ca o piesă de muzeu“. Corina Chiriac şi-a dedicat diploma sa de onoare primită ieri lui Dan Spătaru, ,,singurul artist din România care nu a fost invitat la festival, deşi ar fi meritat din plin“.
Carmen Dumitrescu: „Cerbul din 1968 a fost o ocazie deosebită să lucrez cu partenerul meu de ecran, Alexandru Stark. Îmi amintesc că ne certam de dimineaţa pînă seara şi apoi ne împăcam. La 6 dimineaţa ne despărţeam şi fiecare îşi făcea treaba. Uniunea Ziriştilor i-a oferit atunci Premiul Criticii. Dar Boccara, care nu luase nimic, s-a supărat şi uite aşa, l-a primit ea. Pentru două ore, am avut noi acest premiu.“
Marius Ţeicu: „În 1968 eram în ultimul an la Conservator şi priveam vrăjit la televizor, alb-negru, vedete prestigioase şi solişti de importanţă naţională care făceau faţă pretenţiilor unui mare
festival. Eu compuneam modest, pe atunci, dar, în următoarele ediţii, am contribuit şi eu la succesul Cerbului, cu o părticică din suflet, dar şi cu compoziţii sau ca membru al juriului.“
Valeriu Lazarov: „Eu cred că un regizor nu poate fi un artist cu mănuşi albe, care nu se murdăreşte. Atunci, în 1968, am făcut şi muncă de maşinist, am mutat şi decoruri. Dacă trebuia, puteam fi şi electrician. Aveam cu 40 de ani mai puţin, ehe! Noi ne străduiam să fim la înălţime, festivalul era o mare provocare pentru toţi, întreaga echipă respira entuziasm. Fiindcă erau anii lui Ceauşescu, festivalul era permanent supravegheat. Noi ne simţeam liberi, dar era o libertate controlată. Atunci, în 1968, cineva de la CC a fost prezent pe toată durata festivalului. Urmărea mai ales să controleze activitatea juriului. Dar n-a ajuns să controleze nimic. Rita Pavone, care era un vulcan în erupţie, a fost şi ea tolerată.“
Margareta Pîslaru: „Se lucra cu multă pasiune şi seriozitate. Menţiunea pe care am primit-o în 1968 mi-a deschis porţile către spectacole şi televiziuni din alte ţări. În 1968, aveam 25 de ani, şi aniversam 10 ani de carieră. Azi, în 2008, împlinesc 50 de ani de cînd am debutat la o casă de cultură. Am început din 1993 să donez drepturile de autor copiilor
cu probleme. Printre ei, au fost şi copilaşi singuri pe lume din Braşov. Iar prin CD-ul pe care-l lansez la 1 noiembrie, în memoria marelui Sile Dinicu, voi dona drepturile de autor muzicienilor români care au fost lăsaţi deoparte.“
Anca Pandrea: „În 1968 era altfel, un festival mai intim şi cu prestanţă. Asta din cauza cadrului elegant, Teatrul Dramatic. Oamenii ştiau că trebuie să se îmbrace frumos, să-şi respecte actorii. În Piaţa Sfatului, acest lucru se manifestă mai puţin.“
Iurie Darie: „Nu-mi vine să cred că au trecut 40 de ani. Am senzaţia că ieri am auzit aplauzele din ultima zi a Cerbului de Aur. Şi totuşi, era în 1968, cînd am prezentat festivalul alături de Stela Popescu, noi, nişte pionieri ai Cerbului. Îmi amintesc că Octavian Paler ne scria textul, stînd pe vine. Şi azi mi-e frică să n-am emoţii prea mari, dar sînt liniştit, avem destui artişti capabili să ne înlocuiască.“
Sanda Ţăranu: „De la Cerbii vechi îmi amintesc că nu mă gîndeam decît la ce am de făcut, de spus, de îmbrăcat, cum mă coafez. Nu-mi amintesc să mă fi distrat, dar ştiu sigur că am muncit enorm.“
Constantin Drăghici: „Am fost primul interpret care a urcat pe scena acestui festival, bineînţeles că am avut emoţii. Am revenit la Braşov cu nostalgie, dar sînt uimit, nu mai recunosc oraşul, e mult mai frumos ca atunci.“
Meniu de-ţi lasă gura apă la recepţia „Cerbului“
• Pe lista băuturilor şi bunătăţilor preparate de maeştrii de la Aro-Palace s-au regăsit peste 50 de „titluri“
După ce au fost întîmpinaţi cu un pahar de şampanie, în holul hotelui ARO-Palace, pînă s-au golit toate cele 37 de sticle, invitaţii la recepţia de deschidere a Cerbului au fost poftiţi să guste din bunătăţile pregătite de bucătarii şi cofetarii de faimă ai complexului.
Iată ce a cuprins, pe scurt, meniul: salată dobrogeană, salată ţărănească cu ciuperci, salată de pui cu paste, rondele de ardei gras cu pastă de brînză, salată de ţelină cu alune, salată picantă de legume şi orez, salată de ardei, roşii şi ceapă, salată de varză albă au fost puse la dispoziţia celor care ţin la siluetă. Ca aperitiv (dar nu neapărat), pe lîngă salată, mai puteai alege între rulourile cu şuncă şi salată de crudităţi, cornete de muşchi file cu hrean, cordon bleu de pui, minişniţele de pui şi bineînţeles mititei. În plus
, minifrigăruile cu piept de pui, pulpe de pui cu susan, pulpă de porc la tavă, file de şalău în fulgi de ovăz, iahnie de fasole cu ciolan, muşchi de porc împănat cu cabanos la cuptor aşteptau cuminţi în tăvi. Normal, acompaniate de bulete de caşcaval, cartofi parizieni sau ţărăneşti, sote de morcov, orez sîrbesc sau fasole verde bardată. Iar dacă mai puteai să adaugi desert, puteai să-ţi alegi prăjitura casei, cornuleţe cu rahat, minitarte cu fructe, tort de ciocolată, diplomat sau California, trufe şi jofre. Evident, n-au lipsit fructele, cafeaua, sucurile şi băuturile dintre cele mai variate. În total, pe lista meniului s-au aflat peste 50 de ,,titluri“.(A.P.)
Diplome lucrate manual
Diplomele pe care laureaţii acestei ediţii a Cerbului de Aur le vor primi au fost confecţionate de preotul Alexandru Moţoc. Diplomele sînt încrustate în piele de bou, cu litere aurite, seamănă cu nişte hrisoave vechi şi vor fi înmînate în cadrul galei de premiere, sîmbătă seara.
